Tabloul lui Dorian Gray

Recenzii ale cititorilor

Tabloul lui Dorian Gray, scris de Oscar Wilde, este un roman gotic care explorează teme precum frumusețea, hedonismul și corupția morală prin experiențele lui Dorian Gray, un tânăr care rămâne tânăr în aparență, în timp ce portretul său reflectă degradarea sufletului său. Deși este recunoscut ca un clasic cu profunde perspective filosofice, cititorii au considerat că ritmul este lent, iar unele părți repetitive sau plictisitoare.

⬤ Scriere abilă și frumoasă a lui Oscar Wilde, bogată în explorări filosofice.
⬤ Oferă o perspectivă profundă asupra naturii umane și a dilemelor morale, în special în ceea ce privește frumusețea și auto-indulgența.
⬤ Teme captivante și provocatoare care rezonează cu problemele contemporane.
⬤ Considerată un clasic care a trecut testul timpului, atrăgând mulți cititori.
⬤ Personaje complexe și narațiuni stratificate care încurajează reflecția.

⬤ Ritm lent, în special în prima jumătate a cărții, care necesită perseverență pentru a fi parcurs.
⬤ Elemente repetitive care pot duce la plictiseală pentru unii cititori.
⬤ Unele descrieri considerate excesive sau exagerate.
⬤ Dezvoltarea și motivațiile personajului Dorian pot părea subexplorate uneori.
⬤ Probleme de formatare, cum ar fi caracterele mici în anumite ediții, care fac dificilă implicarea unor cititori.

(pe baza a 2039 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Picture of Dorian Gray

Conținutul cărții:

Tabloul lui Dorian Gray este un roman gotic și filosofic de Oscar Wilde, publicat pentru prima dată integral în numărul din iulie 1890 al revistei Lippincott's Monthly Magazine. Temându-se că povestea este indecentă, editorul revistei a șters aproximativ cinci sute de cuvinte înainte de publicare, fără știrea lui Wilde. În ciuda cenzurii, "Tabloul lui Dorian Gray" a ofensat sensibilitatea morală a criticilor de carte britanici, unii dintre aceștia afirmând că Oscar Wilde merita să fie urmărit penal pentru încălcarea legilor care protejează moralitatea publică. În replică, Wilde și-a apărat agresiv romanul și arta în corespondența cu presa britanică, deși a eliminat personal unele dintre cele mai controversate materiale atunci când a revizuit și lungit povestea pentru publicarea cărții în anul următor.

Versiunea mai lungă și revizuită a Tabloului lui Dorian Gray, publicată sub formă de carte în 1891, conținea o prefață aforistică - o apărare a drepturilor artistului și a artei de dragul artei - bazată în parte pe apărarea romanului în presă în anul precedent. Conținutul, stilul și prezentarea prefeței au făcut-o celebră în sine, ca un manifest literar și artistic. În aprilie 1891, editura Ward, Lock and Company, care distribuise în Anglia, cu un an înainte, versiunea de revistă mai scurtă și mai incendiară, a publicat versiunea revizuită a romanului The Picture of Dorian Gray.

The Picture of Dorian Gray este singurul roman scris de Wilde. Există în mai multe versiuni: ediția de revistă din 1890 (în 13 capitole), cu materiale importante șterse înainte de publicare de editorul revistei, J. M. Stoddart.

Versiunea "necenzurată" înaintată revistei Lippincott's Monthly Magazine pentru publicare (tot în 13 capitole), cu tot materialul original al lui Wilde intact, publicată pentru prima dată în 2011 de Harvard University Press.

Și ediția de carte din 1891 (în 20 de capitole). Ca literatură a secolului al XIX-lea, Tabloul lui Dorian Gray "pivotează pe un dispozitiv de complot gotic" cu teme puternice interpretate din Faust.

Tabloul lui Dorian Gray începe într-o frumoasă zi de vară din Anglia epocii victoriene, unde Lordul Henry Wotton, un om cu opinii, îl observă pe sensibilul artist Basil Hallward pictând portretul lui Dorian Gray, un tânăr chipeș care este muza supremă a lui Basil. În timp ce stătea pentru pictură, Dorian îl ascultă pe lordul Henry expunându-și viziunea hedonistă asupra lumii și începe să creadă că frumusețea este singurul aspect al vieții care merită urmărit, ceea ce îl determină pe Dorian să își dorească ca portretul său să îmbătrânească în locul său.

Sub influența hedonistă a Lordului Henry, Dorian își explorează pe deplin senzualitatea. El o descoperă pe actrița Sibyl Vane, care joacă piese de Shakespeare într-un teatru mizerabil, din clasa muncitoare. Dorian o abordează și îi face curte, iar în curând o cere în căsătorie. Sibyl, îndrăgostită, îi spune "Făt-Frumos" și leșină de fericirea de a fi iubită, dar fratele ei protector, James, o avertizează că, dacă "Făt-Frumos" îi va face rău, îl va ucide.

Dorian îi invită pe Basil și Lord Henry să o vadă pe Sibyl jucând în Romeo și Julieta. Sibyl, prea îndrăgostită de Dorian pentru a juca, are o prestație slabă, ceea ce îi face pe Basil și Lord Henry să creadă că Dorian s-a îndrăgostit de Sibyl din cauza frumuseții ei și nu a talentului ei actoricesc. Jenat, Dorian o respinge pe Sibyl, spunându-i că frumusețea ei este actoria.

Fără asta, ea nu-l mai interesează. La întoarcerea acasă, Dorian observă că portretul s-a schimbat.

Dorința lui s-a împlinit, iar bărbatul din portret are un rânjet subtil de cruzime.