The Portrait of Mr. W. H.: o povestire scrisă de Oscar Wilde, publicată pentru prima dată în Blackwood's Magazine în 1889. Ulterior a fost adăugată la colecția

Titlul original:

The Portrait of Mr. W. H.: a story written by Oscar Wilde, first published in Blackwood's Magazine in 1889. It was later added to the collection

Conținutul cărții:

Portretul domnului W. H. de Oscar Wilde"Portretul domnului W. H." este o povestire scrisă de Oscar Wilde, publicată pentru prima dată în Blackwood's Magazine în 1889. Ulterior, a fost adăugată la colecția Lord Arthur Savile's Crime and Other Stories, deși nu apare în primele ediții. O ediție mărită planificată de Wilde, de aproape două ori mai lungă decât versiunea Blackwood's, cu ilustrație de copertă realizată de Charles Ricketts, nu a fost realizată și a ieșit la iveală abia după moartea lui Wilde. Aceasta a fost publicată în ediție limitată de Mitchell Kennerley la New York în 1921 și într-o primă ediție obișnuită în limba engleză de Methuen în 1958, editată de Vyvyan Holland. Povestea este despre o încercare de a descoperi identitatea domnului W. H., enigmaticul dedicat al sonetelor lui Shakespeare. Ea se bazează pe o teorie, inițiată de Thomas Tyrwhitt, conform căreia sonetele ar fi fost adresate unui anume Willie Hughes, portretizat în poveste ca un băiat actor specializat în interpretarea femeilor în compania lui Shakespeare. Această teorie depinde de presupunerea că dedicatarul este și Tânărul Frumos, care este subiectul majorității poemelor. Singura dovadă pentru această teorie este chiar textul unui număr de sonete (cum ar fi Sonetul 20, care face jocuri de cuvinte cu cuvintele "Will" și "Hues"). Povestea lui Wilde este narată de un prieten al unui bărbat pe nume Erskine, care este preocupat de teoria Hughes.

Erskine aflase ideea de la un anume Cyril Graham, care încercase să îl convingă de aceasta pe baza textului sonetelor, însă Erskine era frustrat de lipsa unor dovezi istorice externe privind existența lui Willie Hughes. Graham a încercat să găsească astfel de dovezi, dar nu a reușit, în schimb, a falsificat un portret al lui Hughes în care acesta este reprezentat cu mâna pe o carte pe care se poate vedea dedicația din sonete. Erskine este convins de această dovadă, dar descoperă apoi că portretul este un fals, descoperire care îl determină să se îndoiască din nou de existența lui Willie Hughes. Graham încă mai crede în teorie și, pentru a o dovedi, se împușcă. Erskine îi povestește aceste evenimente naratorului, care este atât de impresionat de teoria lui Willie Hughes, încât își începe propriile cercetări și detaliază descoperirile lui Graham până când nu mai are nicio îndoială că Willie Hughes a fost real și a fost subiectul sonetelor. Îi prezintă dovezile lui Erskine, dar se simte în mod ciudat îndepărtat de ele și își pierde încrederea în realitatea lor. Cu toate acestea, credința lui Erskine este reînnoită și el pornește imediat să încerce să găsească o urmă a lui Willie Hughes. Dar, la fel ca Graham, nu găsește nimic. Naratorul susține că nu este nimic de găsit - că Hughes nu a existat niciodată. Erskine îi trimite o scrisoare în care îi spune că adevărul se află în fața lui și, ca semn al încrederii depline în el, este acum de două ori pătat cu sânge.

Prietenul său merge la hotelul său din Cannes și îl găsește pe Erskine mort.