Tactica infanteriei din Războiul Civil: Instruire, luptă și eficiența unităților mici

Recenzii ale cititorilor

Cartea lui Earl J. Hess oferă o examinare detaliată a tacticii infanteriei din Războiul Civil, contestând noțiunile populare cu privire la impactul muschetelor cu țeavă asupra războiului. Cartea oferă o analiză academică a modului și motivelor pentru care tacticile au evoluat în timpul Războiului Civil, susținută de manuale istorice și relatări de primă mână. Deși scrierea este captivantă și bine organizată, unii cititori consideră anumite capitole, în special ultimul, mai puțin relevante pentru teza generală.

⬤ Oferă o analiză cuprinzătoare și științifică a tacticii infanteriei din Războiul Civil.
⬤ Contestă concepțiile greșite frecvente cu privire la impactul muschetelor cu țeavă lungă asupra tacticii.
⬤ Stil de scriere captivant, care reține atenția cititorilor.
⬤ Include exemple detaliate și discuții aprofundate ale tacticilor și manualelor de instruire relevante.
⬤ Bine organizat, cu ilustrații, note finale și un index complet.

⬤ Unele capitole, în special ultimul, sunt considerate fără legătură cu teza principală.
⬤ Anumite părți pot fi percepute ca aride sau prea detaliate, afectând experiența generală de lectură.
⬤ Are nevoie de diagrame și ilustrații mai clare pentru a ajuta la înțelegerea mișcărilor complexe discutate.
⬤ Nu este potrivit pentru cititorii ocazionali sau pentru cei care caută o relatare în stil narativ a bătăliilor.

(pe baza a 24 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Civil War Infantry Tactics: Training, Combat, and Small-Unit Effectiveness

Conținutul cărții:

Timp de decenii, istoricii militari au susținut că introducerea muschetei cu pușcă - cu o rază de acțiune de cinci ori mai mare decât cea a muschetei cu țeavă lisă - a făcut ca formațiunile umăr la umăr din tacticile liniare să devină caduce. Autorul Earl J. Hess contestă această supoziție adânc înrădăcinată. El susține că focul de pușcă cu rază lungă de acțiune nu a dominat câmpurile de luptă din Războiul Civil și nu a modificat dramatic cursul conflictului deoarece soldații nu aveau nici pregătirea și nici dorința de a profita de raza de acțiune sporită a puștii cu muschetă. Bazându-se pe manualele de instrucție puse la dispoziția ofițerilor și pe o lectură atentă a rapoartelor de bătălie, Civil War Infantry Tactics demonstrează că tactica liniară a oferit cele mai bune formațiuni și manevre de folosit cu muscheta cu un singur foc, fie că era pușcă sau cu țeavă lisă.

Sistemul liniar era departe de a fi o relicvă învechită care a condus la un număr mai mare de pierderi și a prelungit războiul. Într-adevăr, ofițerii de regiment de pe ambele părți ale conflictului au considerat că formațiunile și manevrele utilizate încă din epoca Revoluției Franceze erau indispensabile pentru supraviețuirea unităților lor pe câmpul de luptă. Instruirea soldaților primită în acest sistem, combinată cu vasta lor experiență în luptă, a permis unităților mici un nivel ridicat de articulare și eficacitate.

Spre deosebire de o mare parte din istoria militară care se concentrează asupra marilor strategii, Hess se concentrează asupra formațiunilor și manevrelor (sau tacticilor primare), descriind scopul și utilitatea acestora în studiile de caz ale regimentelor și precizând care dintre ele erau preferate de comandanții unităților pe teren. Războiul Civil a fost ultimul conflict din America de Nord în care s-a folosit pe scară largă sistemul tactic liniar, iar Hess susține în mod convingător că în acest război a avut loc și cea mai eficientă performanță tactică din scurta istorie a Americii.