Tactica infanteriei în Războiul Civil: Instruire, luptă și eficiența unităților mici

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o examinare aprofundată a tacticilor infanteriei din Războiul Civil, concentrându-se asupra modului și motivelor pentru care aceste tactici au fost folosite în bătălii. Autorul, Earl J. Hess, analizează evoluția acestor tactici luând în considerare influențele europene și impactul muschetei cu țeavă, susținând în cele din urmă că, în ciuda progreselor, tacticile liniare tradiționale au rămas predominante pe tot parcursul conflictului.

Autorul oferă o abordare temeinică și logică a tacticilor Războiului Civil, susținută de relatări la persoana întâi și exemple detaliate. Scriitura este captivantă și accesibilă, făcând strategiile militare complexe mai ușor de înțeles. Ilustrațiile sunt folosite eficient pentru a completa textul. Cartea este bine documentată, ceea ce o face o resursă valoroasă pentru entuziaștii Războiului Civil.

Cartea poate fi un pic uscată uneori și este potrivită în primul rând pentru cei cu un interes puternic în tacticile militare, mai degrabă decât pentru cititorii ocazionali. Unii recenzenți au remarcat o lipsă de diagrame suficiente pentru a ilustra mișcările discutate, ceea ce ar putea face dificilă vizualizarea tacticilor. În plus, deși cuprinzătoare, unele părți pot părea repetitive și prea concentrate pe exerciții fără suficient context.

(pe baza a 24 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Civil War Infantry Tactics: Training, Combat, and Small-Unit Effectiveness

Conținutul cărții:

Timp de decenii, istoricii militari au susținut că introducerea muschetei cu pușcă - cu o rază de acțiune de cinci ori mai mare decât cea a muschetei cu țeavă lisă - a făcut ca formațiunile umăr la umăr din tacticile liniare să devină caduce. Autorul Earl J. Hess contestă această supoziție adânc înrădăcinată. El susține că focul de pușcă cu rază lungă de acțiune nu a dominat câmpurile de luptă din Războiul Civil și nu a modificat dramatic cursul conflictului deoarece soldații nu aveau nici pregătirea și nici dorința de a profita de raza de acțiune sporită a puștii cu muschetă. Bazându-se pe manualele de instrucție puse la dispoziția ofițerilor și pe o lectură atentă a rapoartelor de bătălie, Civil War Infantry Tactics demonstrează că tactica liniară a oferit cele mai bune formațiuni și manevre de folosit cu muscheta cu un singur foc, fie că era pușcă sau cu țeavă lisă.

Sistemul liniar era departe de a fi o relicvă învechită care a condus la un număr mai mare de pierderi și a prelungit războiul. Într-adevăr, ofițerii de regiment de pe ambele părți ale conflictului au considerat că formațiunile și manevrele utilizate încă din epoca Revoluției Franceze erau indispensabile pentru supraviețuirea unităților lor pe câmpul de luptă. Instruirea soldaților primită în acest sistem, combinată cu vasta lor experiență în luptă, a permis unităților mici un nivel ridicat de articulare și eficacitate.

Spre deosebire de o mare parte din istoria militară care se concentrează asupra marilor strategii, Hess se concentrează asupra formațiunilor și manevrelor (sau tacticilor primare), descriind scopul și utilitatea acestora în studiile de caz ale regimentelor și precizând care dintre ele erau preferate de comandanții unităților pe teren. Războiul Civil a fost ultimul conflict din America de Nord în care s-a folosit pe scară largă sistemul tactic liniar, iar Hess susține în mod convingător că în acest război a avut loc și cea mai eficientă performanță tactică din scurta istorie a Americii.