Tentația populistă: Nemulțumirile economice și reacția politică în epoca modernă

Recenzii ale cititorilor

Cartea lui Barry Eichengreen explorează ascensiunea istorică și contemporană a populismului în SUA și Europa, discutând cauzele, efectele și potențialele soluții ale acestuia. Autorul analizează condițiile socio-economice care favorizează populismul și îl prezintă drept o forță de dezbinare care trebuie abordată prin reforme economice și politice cuprinzătoare.

Cartea este lăudată pentru că este stimulativă, ușor de citit și relevantă. Eichengreen oferă o perspectivă istorică aprofundată asupra populismului, asociind-o cu o analiză contemporană. Cititorii apreciază conținutul informativ, înțelegerea subiectului de către autor și definiția captivantă a populismului. Mulți au găsit cartea perspicace și relevantă pentru înțelegerea peisajelor politice actuale.

Criticii subliniază partizanatul ocazional al cărții și organizarea dezarticulată, descriind-o mai degrabă ca o colecție de eseuri decât ca o narațiune coerentă. Unii au considerat conținutul sec, dens sau plictisitor, lipsit de interes pentru cititorii care nu sunt deja familiarizați cu istoria economică. Au existat plângeri cu privire la inexactitățile faptice și la încrederea excesivă în perspectivele partizane.

(pe baza a 16 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Populist Temptation: Economic Grievance and Political Reaction in the Modern Era

Conținutul cărții:

Populismul, atât de dreapta, cât și de stânga, s-a răspândit ca un foc de tabără în Europa și Statele Unite și face incursiuni în alte părți ale lumii. În termeni simpli, populismul este o ideologie politică care defăimează elitele, minoritățile și străinii, în timp ce slăvește „poporul”. Acesta a atins apogeul în SUA odată cu alegerea lui Donald Trump, dar a fost o forță în Europa de la Marea Recesiune și criza refugiaților. Acum asistăm la ascensiunea unor lideri cu tendințe populiste peste tot, din Brazilia până în Turcia.

În The Populist Temptation, Barry Eichengreen plasează această recrudescență globală a populismului în contextul său istoric. El observă că populiștii au prosperat întotdeauna în perioade de performanțe economice slabe. Populismul se hrănește din creșterea inegalității, care sporește numărul celor rămași în urmă și alimentează nemulțumirea față de status quo-ul economic. Populismul reacționează la schimbările economice rapide care sporesc nesiguranța.

Aceste evoluții economice, arată Eichengreen, dau naștere la reacții populiste atunci când evidențiază interesele divergente ale poporului și ale elitei. Crizele bancare și financiare sunt un exemplu în acest sens: finanțiștii care sunt agenții precipitanți ai unor astfel de crize sunt membri cu acte în regulă ai elitei și sunt văzuți ca profitând pe seama poporului.

Dar populismul este, de asemenea, un protest împotriva declinului influenței tradițiilor, credințelor și comunității grupurilor odinioară dominante. Este o reacție împotriva provocării reprezentate de imigranți și minorități la adresa poporului ca entitate omogenă, bine definită. Populiștii care capitalizează aceste sentimente fac apel la un trecut glorios, mitologizat, ancorat în tradițiile colective ale majorității care a dominat cândva. Ei invocă naționalismul și critică politicienii care îmbrățișează diversitatea, granițele deschise și egalitatea în drepturi. Eichengreen arată că populismul este deosebit de atractiv atunci când aceste politici identitare și nemulțumirile economice se întâlnesc.

Nu există o soluție magică la aceste preocupări, dar Eichengreen indică un punct de plecare: consolidarea politicilor statului bunăstării care asigură o mai mare egalitate de șanse și coeziune socială. Comparând Europa cu Statele Unite, el arată că statul american al bunăstării, fragmentat, este mai puțin echipat pentru a face față consecințelor globalizării și schimbărilor tehnice, precum și distanței tot mai mari dintre grupurile sociale. Această realitate va fi greu de schimbat, deoarece statul asistențial limitat din America reflectă suspiciunea istoric înrădăcinată a țării față de un guvern mare. Prin urmare, concluzia lui Eichengreen este că în Statele Unite cântecul de sirenă al populismului este cel mai atrăgător - și periculos.