Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea prezintă o biografie detaliată și captivantă a lui Francis O'Neill, un imigrant irlandez remarcabil care a devenit șeful poliției din Chicago și, în același timp, a păstrat cu pasiune muzica tradițională irlandeză. Cartea combină contextul istoric cu o narațiune plină de viață despre viața și contribuțiile lui O'Neill.
Avantaje:Cartea este bine scrisă și temeinic documentată, oferind o poveste captivantă fără jargon academic. Oferă un context bogat despre muzica irlandeză și istoria orașului Chicago și prezintă un personaj fascinant în Francis O'Neill. Cititorii o găsesc amuzantă, plină de umor și informativă, atrăgând atât muzicienii, cât și pasionații de istorie.
Dezavantaje:Nu au fost menționate dezavantaje semnificative, dar unii cititori s-ar putea aștepta la un stil narativ diferit dacă preferă tratamente mai academice sau nu le plac biografiile.
(pe baza a 4 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
The Beat Cop: Chicago's Chief O'Neill and the Creation of Irish Music
Conținutul cărții:
Povestea remarcabilă a modului în care muzica irlandeză modernă a fost modelată și răspândită prin eforturile îndrăznețe ale unui șef de poliție din Chicago.
Muzica irlandeză, așa cum o știm astăzi, a fost inventată nu doar pe străduțele pietruite ale Dublinului sau pe câmpurile verzi ale comitatului Kerry, ci și în metropola americană în plină dezvoltare a Chicagoului de la începutul secolului al XX-lea. Limitele genului combină o lungă tradiție vernaculară cu ciudățeniile curatoriale ale unui singur om. Acest om a fost Francis O'Neill: un șef al poliției din Chicago mai mare decât viața și un imigrant irlandez cu un interes intens pentru muzica din țara sa natală.
Cartea lui Michael O'Malley, The Beat Cop, spune povestea acestei figuri aproape necunoscute, dar puțin investigate, de la nașterea sa în Irlanda, în 1865, până la începutul unei vieți dificile în Statele Unite. Până în 1901, O'Neill a ajuns șef al poliției din Chicago, unde a dezvoltat noi metode de urmărire a oamenilor și de înregistrare a identității lor. În același timp, a urmărit și a înregistrat obsesiv muzica pe care o auzea de la imigranții irlandezi din zonă, favorizând anumite forme rurale și impunând o viziune strictă asupra a ceea ce considera el că este autentic și ce nu. Munca sa de polițist și munca sa muzicală erau două fețe ale aceleiași monede: în calitate de colecționar de muzică, O'Neill a depistat melodii fugitive, le-a stabilit povestea și le-a organizat formal pe tipuri. O'Malley analizează în profunzime modul în care O'Neill și-a valorificat abilitățile și relațiile de polițist pentru a publica cărți de cântece clasice, utilizate încă pe scară largă în zilele noastre, devenind cel mai important modelator al modului în care americanii văd și aud muzica irlandeză.
