The Ethical Carnivore: Anul meu în care am ucis pentru a mânca

Recenzii ale cititorilor

Cartea prezintă călătoria de un an a lui Louise Gray de a consuma doar carne de la animale pe care ea însăși le-a ucis, împletind experiențele sale personale cu cercetări aprofundate privind bunăstarea animalelor, impactul asupra mediului și consumul etic de carne. Cartea încurajează cititorii să își regândească relația cu carnea și procesele din spatele producției de carne.

Bine scrisă, provocatoare și captivantă. Oferă o viziune echilibrată asupra consumului etic de carne, susținută de cercetări aprofundate și anecdote personale. Mulți cititori apreciază capacitatea sa de a inspira reflecții asupra bunăstării animalelor, durabilității și industriei alimentare, fără a fi predicator. Onestitatea și umorul autorului fac subiectele complexe mai accesibile.

Unii cititori consideră cartea contradictorie, susținând că uciderea animalelor însele nu echivalează neapărat cu un consum mai etic în comparație cu creșterea în fabrici. Alții exprimă faptul că conflictele emoționale prezentate rezonează mai mult cu anumite categorii de public, cum ar fi femeile, ceea ce poate îndepărta cititorii de sex masculin. În plus, natura grafică a conținutului poate să nu fie potrivită pentru toți cititorii.

(pe baza a 34 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Ethical Carnivore: My Year Killing to Eat

Conținutul cărții:

Dacă ar trebui să o omori chiar tu, dacă ar trebui să o privești în ochi... ai mânca-o?

Prima ucidere a lui Louise este un dezastru. Ea rănește un iepure și crede că acesta a murit în agonie. Dar experiența îi dă o lecție, iar când găsește iepurele ulterior, își promite să facă dreptate morții acestuia, aflând ce înseamnă cu adevărat să ucizi și să mănânci animale.

Mulți oameni pretind că le pasă de carnea pe care o consumă, dar știu ei cu adevărat cum a murit animalul? The Ethical Carnivore abordează această întrebare universală, printr-o căutare personală emoționantă. Ducând moda actuală a cărnii etice la concluzia sa logică, Louise promite să mănânce timp de un an numai animale pe care le-a ucis ea însăși.

Începând de la o vârstă fragedă, Louise împușcă și prinde în capcane vânat, precum iepurele și veverițele, și învață cum să le jupoaie și să le gătească. Ea își construiește o nouă apreciere a peisajului rural britanic și a peștilor și animalelor sale sălbatice.

Narațiunea se mută la animalele domestice. Louise vede vaci în abator; vorbind cu bărbații și femeile care lucrează acolo, află cum sunt ucise animalele și ce efect are asupra oamenilor care fac asta în numele nostru.

La sfârșitul călătoriei sale, Louise merge să vâneze păsări sălbatice în Orkneys pentru a împușca o gâscă pentru cina de Crăciun. Louise se gândește că iepurele cu blazon alb a învățat-o să aprecieze carnea prin confruntarea cu moartea animalelor și să își analizeze în profunzime propria morală și propriile valori.