Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Lucrarea lui Christopher Logue „All Day Permanent Red” oferă o reinterpretare modernă a unor cărți selectate din „Iliada” lui Homer, concentrându-se pe intensitatea scenelor de luptă și amestecând în același timp elemente antice și contemporane. Lucrarea a fost lăudată pentru imaginile sale vii, profunzimea emoțională și stilul de scriere captivant, deși există critici cu privire la fragmentarea sa și la necesitatea unei familiarizări prealabile cu opera originală.
Avantaje:⬤ Imagini creative și emoționante care rezonează cu cititorii.
⬤ Stil de scriere captivant, paralel cu ritmul poveștii.
⬤ Reinterpretare modernă reușită, păstrând în același timp emoția și puterea originalului.
⬤ Plină de acțiune, cu scene de luptă captivante care prind viață.
⬤ Îmbină eficient temele antice cu limbajul modern.
Dezavantaje:⬤ Unii cititori consideră că narațiunea este prea fragmentată și greu de urmărit.
⬤ Necesită cunoștințe prealabile despre „Iliada” lui Homer pentru a o aprecia pe deplin.
⬤ Interpretarea personajului Diomede este considerată nepotrivită de unii fani ai originalului.
⬤ Unele dintre capitolele lui Logue sunt considerate ieșite din tipar, lăsând cititorii să dorească mai multă completitudine.
(pe baza a 14 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
All Day Permanent Red: The First Battle Scenes of Homer's Iliad Rewritten
Conținutul cărții:
Așezându-și farfuria de topaz plină cu jeleu de nectarine,
Golindu-și gura roșie ca sângele - așezată în fața ei albă ca gheața -
Adolescenta Athena a sărit în sus și a țipat:
Ucide Ucide pentru mine
Mai bine să mori decât să trăiești fără să ucizi
Cine spune că rugăciunea nu face bine?
Lucrarea în curs a lui Christopher Logue, Iliada sa, a fost numită cea mai bună traducere a lui Homer de la cea a lui Pope ( The New York Review of Books ). Aici, în All Day Permanent Red, este condamnat Hector, leul, trântindu-și turma la apogeul puterilor sale. Aici este armata greacă care se ridică cu un sunet ca un orb venețian de pe cer. Aici este tunelul unei săgeți, de lățimea unui ruj, printr-un gât. Ca și Homer însuși, Logue se grăbește să amestece vechiul și noul, pentru că Troia lui există în afara timpului și niciun traducător nu are un interes mai homeric pentru adevărul bătăliei sau pentru absurditatea și sublimitatea războiului.
