Tourette: Sindromul motor neurodevelopmental și neuropsihiatric care se manifestă sub presiune

Titlul original:

Tourette: The self-under-siege neurodevelopmental and neuropsychiatric motor syndrome

Conținutul cărții:

Sindromul Tourette este o tulburare multifațetată care afectează 0,6%-1% din populația globală. De-a lungul întregii vieți, persoanele afectate au o calitate a vieții mai proastă decât populația generală.

Trăsăturile distinctive ale bolii sunt ticurile motorii și vocale/fonice. Severitatea ticurilor este influențată de evenimentele de viață stresante, anxietate, oboseală și comorbidități comportamentale, mai frecvent tulburarea hiperactivă cu deficit de atenție și tulburarea obsesiv-compulsivă. Deși o viziune etiologică psihanalitică a prevalat în secolul al XX-lea, boala este acum recunoscută ca o tulburare motorie de neurodezvoltare la intersecția dintre neurologie, neuropediatrie și neuropsihiatrie.

Datele neuroimagistice recente sugerează, de asemenea, un defect de maturare a creierului.

Etiologia bolii este acum explicată atât prin factori genetici, cât și, într-o mai mică măsură, prin influențe de mediu. Deși nu există leac, există o serie de tratamente medicale (inclusiv tratamente comportamentale nemedicale) care pot fi eficiente în reducerea ticurilor sau pot ajuta la gestionarea afecțiunilor concomitente.

Cu toate acestea, nu există un medicament care să fie util pentru toate persoanele cu Tourette și nici un medicament nu elimină complet simptomele. Ticurile se pot ameliora ca urmare a tratamentelor care includ terapia comportamentală, farmacoterapia și neurochirurgia funcțională (stimulare cerebrală profundă, stimulare magnetică transcraniană, stimulare prin electroterapie craniană și stimulare teta-burst continuă). În cazul în care simptomele ticurilor sunt ușoare și nu provoacă afectare, este posibil să nu fie nevoie de tratament.

Tratamentul este necesar atunci când persoanele prezintă disconfort fizic, disfuncții funcționale, interacțiune interpersonală și sănătate mintală precare. Deși sindromul Tourette nu pune viața în pericol, ticurile și comorbiditățile asociate acestora afectează sănătatea fizică și mentală și interacțiunile sociale. În timp ce prognosticul a fost cercetat pe larg, indicatorii de prognostic au o semnificație clinică în ceea ce privește informarea pacienților cu privire la rezultatele pe termen lung ale tulburării lor și orientarea urmăririi și gestionării acestora.