Toy Fights - A Boyhood - „Un clasic al genului său” William Boyd

Recenzii ale cititorilor

Cartea de memorii „The Life That Gets Us There” a lui Don Paterson a primit recenzii mixte. În timp ce unii cititori au considerat că este o relatare amuzantă și relatabilă a copilăriei, alții au fost descurajați de accentul puternic pus pe muzică și autoindulgență. Părțile inițiale ale cărții sunt apreciate pentru umorul lor și experiențele relatabile, dar secțiunile ulterioare, în special cele care se concentrează pe muzică, nu reușesc să atragă atenția anumitor cititori.

⬤ Anecdote din copilărie pline de umor și relatabile.
⬤ Frumos scrise, cu perspective poetice.
⬤ Povestiri captivante care rezonează cu experiențele multor cititori.
⬤ Anumite pasaje sunt foarte amuzante.
⬤ Mulți au găsit-o o lectură distractivă și emoționantă.

⬤ Accentul puternic pus pe muzică ar putea îndepărta cititorii care nu sunt interesați de acest subiect.
⬤ Unele părți sunt indulgențe și divagații.
⬤ Ocazional de neînțeles dacă cititorul nu este familiarizat cu muzica, în special cu jazzul.
⬤ Unii cititori au găsit-o plictisitoare și plictisitoare, în special ultimele secțiuni.
⬤ Umorul autoironic poate deveni obositor.

(pe baza a 16 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Toy Fights - A Boyhood - 'A classic of its kind' William Boyd

Conținutul cărții:

Exquisit de ascuțită, profund umană și brutal de hilară, Toy Fights este un viitor clasic al unuia dintre cei mai mari scriitori ai generației sale.

Aceasta este o carte despre familie, bani și muzică, dar și despre schizofrenie, iad, narcisiști, datorii și clasa muncitoare, furie, înjurături, droguri, cărți, fotbal, dragoste, origami, nebunia ciudată din Dundee, zahăr, manie religioasă, excesele sexuale ale scenei cluburilor scoțiene și, în general, până unde mergem pentru a nu ne plictisi.

Don Paterson s-a născut în Dundee, Scoția, în 1963. Și-a petrecut copilăria într-un cartier de locuințe sociale. Când nu era ocupat să se teamă de zilele sale de naștere, să se ferească de copiii care voiau să-l omoare într-un joc de Toy Fights, să lucreze cu tatăl său cântăreț de country-and-western, să o dea în bară în Boys' Brigade, să fie obsedat de Dumnezeu, origami, The Osmonds, timbre, sex sau cartonașe de fotbal scoțian, dezvolta o dependență de zahăr, pica la examene, cânta la chitară, se îndrăgostea, se ferea de slujbe și cădea în nebunie. Deși nu a reușit să-și dea seama cine era menit să fie, primii douăzeci de ani din viața sa - înainte de a-și asuma un risc, de a-și împacheta chitara și de a se urca într-un tren spre Londra - au modelat, la bine și la rău, ceea ce avea să devină.