Tratat de instrumentație

Recenzii ale cititorilor

Cartea este un ghid cuprinzător pentru orchestrație și instrumentație, lăudat pentru profunzimea, claritatea și bogăția de exemple de la compozitori renumiți. Este deosebit de utilă pentru compozitorii care doresc să înțeleagă instrumentele orchestrale în detaliu. Cu toate acestea, este remarcat pentru faptul că este oarecum învechit și potențial provocator pentru începători.

⬤ Cunoștințe aprofundate despre fiecare instrument orchestral, inclusiv gama, caracteristicile și limitările acestora.
⬤ Exemple bogate dintr-o varietate de compozitori clasici îmbunătățesc înțelegerea.
⬤ Util în special pentru compozitorii care doresc să își perfecționeze abilitățile de scriere orchestrală.
⬤ Structura logică și ușurința de citire îmbunătățesc învățarea pentru toate nivelurile de compozitori.
⬤ Conține un context istoric valoros și detalii tehnice de la maeștri orchestratori precum Berlioz și Strauss.

⬤ Unele informații sunt învechite și pot deruta studenții contemporani.
⬤ Exemplele muzicale sunt dificil de localizat din cauza lipsei numerelor de măsură.
⬤ Nu este potrivit pentru începătorii absoluți fără cunoștințe anterioare de orchestrație.
⬤ Pasajele lungi și analiza detaliată pot fi copleșitoare pentru cititorii ocazionali.

(pe baza a 26 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Treatise on Instrumentation

Conținutul cărții:

2016 Reeditare a ediției din 1948. Facsimilare integrală a ediției originale, nereprodusă cu ajutorul unui software de recunoaștere optică.

Lucrarea lui Berlioz a fost publicată pentru prima dată în 1843/4 în limba franceză, apoi reeditată în 1855 într-o ediție revizuită și mărită. Rămâne un punct de referință în istoria orchestrei simfonice și, deși au existat numeroase îmbunătățiri tehnice în fabricarea și interpretarea instrumentelor de pe vremea compozitorului, în special în ceea ce privește instrumentele de suflat și alămurile, lucrarea își păstrează încă o mare parte din valoare. În 1904, Richard Strauss a fost rugat să actualizeze textul pentru a include unele instrumente moderne și a inclus exemple muzicale de la Wagner, iar în 1905 a fost publicat în germană Tratatul actualizat cu o nouă prefață de Strauss.

Ediția din 1905 a fost tradusă pentru prima dată în limba engleză în 1948 și este reeditată în prezentul document. Cartea discută diferitele aspecte tehnice ale instrumentelor, cum ar fi gama cromatică, calitatea sunetului și limitările.

De asemenea, este oferită o explicație a rolului anumitor instrumente în cadrul orchestrei. Cartea oferă, de asemenea, extrase orchestrale din partituri clasice pentru a oferi exemple de tehnici discutate.

Aceste exemple sunt uneori din lucrări ale lui Berlioz însuși, în timp ce Mozart, Wagner, Beethoven și Gluck sunt, de asemenea, frecvent citați.