Ultimele priviri, ultimele cărți: Stevens, Plath, Lowell, Bishop, Merrill

Recenzii ale cititorilor

Recenzile sunt foarte elogioase la adresa cărții, subliniind eseurile pătrunzătoare despre diverși poeți și profunzimea înțelegerii pe care autoarea, Helen Vendler, o aduce discuțiilor sale. Cititorii apreciază accesibilitatea cărții și capacitatea sa de a inspira un angajament mai profund față de poezie, deși observă că având operele complete ale poeților discutați ar putea îmbunătăți experiența de lectură.

⬤ Eseuri profund gândite și pătrunzătoare
⬤ stil de scriere captivant
⬤ eficient în reintroducerea poeziei clasice
⬤ cunoaștere largă a temelor poetice
⬤ accesibil pentru toate nivelurile de cititori
⬤ inspiră relectura și explorarea ulterioară a poeziei.

Unii cititori doresc operele complete ale poeților discutați pentru a îmbunătăți înțelegerea; nu au fost evidențiate dezavantaje semnificative.

(pe baza a 9 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Last Looks, Last Books: Stevens, Plath, Lowell, Bishop, Merrill

Conținutul cărții:

În cartea Last Looks, Last Books, eminentul critic Helen Vendler examinează modul în care cinci mari poeți americani moderni, care își scriu ultimele cărți, încearcă să găsească un stil care să facă dreptate vieții și morții deopotrivă. În condițiile în care consolările religioase tradiționale nu le mai sunt accesibile, acești poeți trebuie să inventeze noi modalități de a exprima criza morții, precum și coexistența paradoxală a unui corp în declin și a unei conștiințe neîmblânzite.

În The Rock, Wallace Stevens scrie narațiuni simultane despre iarnă și primăvară; în Ariel, Sylvia Plath susține melodrama în formalitatea rece; iar în Day by Day, Robert Lowell scade din plenitudine. În Geography III, Elizabeth Bishop este deopotrivă prinsă și eliberată, în timp ce James Merrill, în A Scattering of Salts, creează o serie de autoportrete în timp ce moare, reprezentându-se prin lucruri precum un pom de Crăciun, țesut uman pe o lamelă de laborator și steaua de seară/mâine. Soluția pentru un poet nu va servi pentru altul; fiecare trebuie să inventeze o punte de la un stil vechi la unul nou.

Aruncând o ultimă privire asupra vieții în timp ce contemplă moartea, acești scriitori moderni îmbogățesc resursele poeziei lirice. -- „Alegerea”.