Văzând

Recenzii ale cititorilor

Cartea „Seeing” de Jose Saramago explorează teme legate de controlul guvernamental, manipularea politică și eludarea responsabilității cetățenilor într-o societate fictivă în care majoritatea alegătorilor votează în alb la alegeri. Deși prezintă o alegorie politică pătrunzătoare și critică guvernarea, cititorii remarcă stilul de scriere provocator al cărții, iar unii consideră că nu se ridică la nivelul predecesorului său, „Orbirea”.

Romanul provoacă la reflecție, abordând teme importante despre democrație și depășirea atribuțiilor guvernului. Mulți cititori au apreciat satira incisivă și narațiunea complexă, făcând paralele cu situațiile politice contemporane. Unii au găsit stilul de scriere captivant, în ciuda lipsei de punctuație convențională, și au recunoscut măiestria lui Saramago în ceea ce privește forma narativă.

Mulți cititori au considerat că stilul unic de scriere al cărții, în special absența punctuației tradiționale și a formatării dialogului, a făcut-o dificil de citit și de urmărit. Unii și-au exprimat dezamăgirea comparând „Seeing” cu „Blindness”, considerând că nu are aceeași profunzime și același impact. Alții au considerat că intriga a fost mai puțin captivantă, cu personaje subdezvoltate și o concluzie nesatisfăcătoare.

(pe baza a 85 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Seeing

Conținutul cărții:

"Claritatea și compasiunea viziunii lui Saramago fac din Seeing un roman demn de numele său.” -- Washington Post.

„Nu am citit niciodată un roman care să dea atât de multe detalii despre comportamentul politic pe care, din anumite motive, insistăm să-l numim „organizat”, atât de hilar și de sumbru.” -- Chicago Tribune

În ziua alegerilor din capitală, plouă atât de tare încât nimeni nu s-a deranjat să iasă la vot. Politicienii sunt din ce în ce mai nervoși. Ar trebui să reprogrameze alegerile pentru altă zi? În jurul orei trei, ploaia se oprește în sfârșit. La ora patru, alegătorii se grăbesc la secțiile de votare, ca și cum li s-ar fi ordonat să se prezinte. Dar când buletinele de vot sunt numărate, mai mult de 70 % sunt goale. Cetățenii sunt revoltați. Este declarată stare de urgență. Dar oare autoritățile acționează prea precipitat? Sau chiar orbește? Cuvântul evocă amintiri teribile ale ciumei care a lovit orașul cu patru ani înainte și ale unei singure femei care și-a păstrat vederea. Ar putea fi ea în spatele buletinelor de vot albe? Un comisar de poliție este însărcinat cu cazul.

Ceea ce începe ca o satiră la adresa guvernelor și a eficacității uneori îndoielnice a sistemului democratic se transformă în ceva mult mai sinistru.