Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Recenzile la „Dylan's Visions of Sin” de Christopher Ricks descriu o carte care este atât profund analitică, cât și riguroasă din punct de vedere academic în explorarea versurilor lui Bob Dylan. În timp ce mulți fani apreciază angajamentul și perspectivele pe care Ricks le aduce operei lui Dylan, alții găsesc stilul dens și structura complexă provocatoare. Cartea este recomandată în primul rând fanilor dedicați ai lui Dylan, mai degrabă decât cititorilor ocazionali.
Avantaje:⬤ Perspective analitice profunde asupra versurilor lui Dylan și a legăturilor lor cu literatura și poezia.
⬤ Angajamentul autorului și abordarea serioasă a operei lui Dylan sunt lăudabile.
⬤ Cartea dezvăluie contextul literar larg al versurilor lui Dylan și se implică în muzica sa pe mai multe niveluri.
⬤ Unii cititori au considerat că entuziasmul lui Ricks pentru Dylan și limbaj este contagios, sporindu-le aprecierea pentru muzica sa.
Dezavantaje:⬤ Cartea este considerată prea densă și complicată, ceea ce face dificilă implicarea cititorilor ocazionali.
⬤ Unii cititori au considerat că jocurile de cuvinte și alegerile stilistice ale autorului sunt enervante și distrag atenția de la analiză.
⬤ Clasificarea cântecelor în categorii de păcate și virtuți a părut arbitrară și tensionată pentru unii recenzenți.
⬤ Câțiva cititori au remarcat că analiza lui Ricks a alunecat uneori spre supraanaliză sau conexiuni dubioase care nu au contribuit la înțelegerea operei lui Dylan.
(pe baza a 41 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Dylan's Visions of Sin
Conținutul cărții:
Felul în care Bob Dylan se descurcă cu cuvintele este o minune, asortat cum este cu muzica sa și verificat de acele voci ale sale. Ca răspuns la întreaga gamă a lui Dylan timpuriu și târziu (cântecele sale de conștiință socială, de iubire pământească, de iubire divină și de contemplare), această apreciere critică ascultă geniul atent al lui Dylan, viu chiar în cuvinte și în recompensele lor.
"Fools they made a mock of sin" (Proștii și-au bătut joc de păcat). Arta lui Dylan este o artă în care păcatele sunt expuse (și combătute), virtuțile sunt apreciate (și manifestate), iar harurile sunt aduse acasă. Cele șapte păcate capitale, cele patru virtuți cardinale (mai greu de reținut? ) și cele trei haruri cerești: acestea alcătuiesc lumea tuturor - dar a lui Dylan în special. Sau, mai degrabă, lumile lui, de vreme ce relațiile umane de orice fel sunt la îndemâna artistului. Mândria este anatomizată în "Like a Rolling Stone", invidia în "Positively 4th Street", furia în "Only a Pawn in Their Game"... Dar, în mod încurajator, dreptatea recuperează "Hattie Carroll", tăria "Blowin' in the Wind", credința "Precious Angel", speranța "Forever Young" și caritatea "Watered-Down Love".
În "The New Yorker", Alex Ross a scris că "Scrierile lui Ricks despre Dylan sunt cele mai bune care există. Spre deosebire de majoritatea criticilor rock - "oameni de patruzeci de ani care vorbesc cu copii de zece ani", cum i-a numit Dylan - el scrie pentru adulți". În "Times (Londra), Bryan Appleyard susținea că "Ricks, unul dintre cei mai distinși critici literari ai timpului nostru, este aproape singurul scriitor care a aplicat o inteligență literară serioasă lui Dylan...".
Nenumărații ascultători ai lui Dylan (și chiar artistul însuși, cine știe? ) pot fi de acord cu W. H. Auden că Ricks "este exact genul de critic pe care orice poet visează să-l găsească".
