Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea „Voci ocupate” de Wendy Pearlman prezintă o colecție de povestiri ale unor persoane palestiniene aflate sub ocupație israeliană, subliniind luptele și perspectivele acestora. Cartea este atât lăudată pentru că dă glas relatărilor marginalizate, cât și criticată pentru părtinirea percepută și lipsa unei reprezentări echilibrate.
Avantaje:Cartea dă efectiv glas palestinienilor obișnuiți, oferind relatări personale și emoționante ale vieții lor sub ocupație. Ea pune în lumină dimensiunea umană a conflictului, făcând-o o lectură esențială pentru cei care doresc să înțeleagă perspectiva palestiniană. Mulți cititori apreciază stilul de scriere blând și plin de compasiune al autorului, iar cartea se remarcă prin impactul emoțional bogat și povestirea evocatoare. Experiențele diverse ale celor intervievați adaugă, de asemenea, profunzime narațiunii.
Dezavantaje:Criticii susțin că această carte este prea unilaterală și nu abordează în mod adecvat complexitatea conflictului israeliano-palestinian, în special contextul istoric din jurul fondării Israelului. Unele recenzii sugerează că narațiunile prezentate nu recunosc responsabilitatea palestiniană în conflict. Există plângeri cu privire la antisemitismul perceput și la lipsa de echilibru, unii cititori având sentimentul că această carte dă vina exclusiv pe Israel pentru problemele actuale, fără a recunoaște dinamica politică mai largă.
(pe baza a 22 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Occupied Voices: Stories of Everyday Life from the Second Intifada
Conținutul cărții:
În timp ce procesul de pace din Orientul Mijlociu se dezintegrează și începe a doua Intifadă palestiniană, Wendy Pearlman, o tânără evreică din Midwest-ul american, călătorește în Cisiordania și Fâșia Gaza pentru a discuta cu palestinienii obișnuiți.
Din conversațiile sale cu medici, artiști, elevi și familii care și-au pierdut persoane dragi sau și-au văzut casele distruse, reiese o poveste remarcabilă. Poveștile lor, care variază de la cele pline de umor la cele tragice, descriu un profil al palestinienilor pe cât de onest, pe atât de neobișnuit în mass-media occidentale: cel al unor oameni obișnuiți care pur și simplu vor să trăiască vieți obișnuite.
După cum scrie Pearlman, „poveștile personale și reflecțiile sincere pe care le-am întâlnit nu au expus o ură față de evrei sau o dorință de a-i împinge pe israelieni în mare. Mai degrabă, ele au făcut portretul unui popor care tânjește exact după ceea ce i-a inspirat pe primii israelieni: șansa de a fi cetățeni într-o țară a lor”.
