Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Această carte, „Această orbitoare absență a luminii” de Tahar Ben Jelloun, descrie experiența dureroasă a prizonierilor politici, concentrându-se în special pe povestea lui Salim, care a îndurat 20 de ani într-o oribilă închisoare subterană din Maroc în urma unei lovituri de stat eșuate. Filmul abordează teme precum suferința umană, rezistența, credința și impactul psihologic al condițiilor extreme. Narațiunea este deopotrivă sfâșietoare și puternică, lăsând un impact profund asupra cititorilor.
Avantaje:Proza este descrisă ca fiind fantastică, cu capitole scurte care mențin un ritm rapid. Mulți recenzenți laudă cartea pentru profunzimea sa emoțională și explorarea rezilienței umane în fața suferinței extreme. Este considerată o lectură revelatoare și importantă, care aruncă lumină asupra atrocităților istorice reale și asupra spiritului rezistent al indivizilor. Cartea este foarte recomandată celor interesați de relatări dificile, dar pline de semnificație.
Dezavantaje:Cartea este adesea descrisă ca fiind sumbră și solicitantă din punct de vedere emoțional, cu descrieri grafice ale suferinței care pot fi dificile pentru unii cititori. A fost etichetată ca nefiind potrivită pentru persoanele cu toleranță scăzută la disperare sau pentru cei care caută o lectură ușoară. Unele critici menționează că, deși narațiunea este puternică, meritul său literar poate fi pus la îndoială din cauza specificității și a stilului său direct.
(pe baza a 41 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
This Blinding Absence of Light
Conținutul cărții:
Un bestseller imediat și aclamat de critici în Franța și câștigător al Premiului literar internațional IMPAC Dublin 2004, "Această orbitoare absență a luminii" este cea mai recentă lucrare a lui Tahar Ben Jelloun, primul câștigător nord-african al Premiului Goncourt și laureat al Premiului Mahgreb 1994. Ben Jelloun transpune în ficțiune o narațiune oribilă din viața reală pentru a spune povestea îngrozitoare a lagărelor de concentrare din deșert în care regele Hassan al II-lea al Marocului și-a ținut dușmanii politici în cele mai chinuitoare condiții.
Abia în septembrie 1991, sub presiunea internațională, regimul lui Hassan a fost obligat să deschidă aceste infernuri din deșert. O mână de supraviețuitori, cadavre vii care se micșoraseră cu peste un metru în înălțime, au ieșit din celulele de șase pe trei metri în care fuseseră ținuți sub pământ timp de decenii. Lucrând îndeaproape cu unul dintre supraviețuitori, Ben Jelloun a evitat formatul tradițional al romanului și a scris o carte în cel mai simplu limbaj, căutând întotdeauna cele mai elementare cuvinte, cele mai corecte descrieri.
Rezultatul este un roman șocant care explorează atât limitele inumanității, cât și rezistența imposibilă a voinței umane. ".
