Ambiguitatea experienței

Recenzii ale cititorilor

The Ambiguities of Experience de James G. March explorează complexitatea modului în care experiența modelează inteligența, în special în cadrul organizațiilor. Cartea contestă ideea că experiența este întotdeauna cel mai bun profesor, subliniind faptul că, deși poate contribui la procesul decizional, aceasta implică și limitări inerente. Cartea este considerată pătrunzătoare și provocatoare, însă poate fi greu de înțeles pentru unii cititori din cauza profunzimii și a stilului său de scriere.

Cartea oferă o perspectivă convingătoare asupra rolului experienței în procesul decizional, încurajează reflecția critică asupra înțelepciunii convenționale și abordează limitele bazării exclusiv pe experiență. Cartea provoacă la reflecție și oferă o privire nuanțată asupra comportamentului organizațional, ceea ce o face valoroasă pentru cititorii interesați de perspectivele existențiale și umaniste.

Unii cititori consideră că stilul de scriere este provocator și prolix, ceea ce poate îngreuna înțelegerea. Cartea poate fi, de asemenea, respinsă de cei care preferă afirmațiile directe ale viziunilor tradiționale asupra experienței. Natura sa academică ar putea să nu atragă toate categoriile de public.

(pe baza a 9 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Ambiguities of Experience

Conținutul cărții:

Prima componentă a inteligenței implică adaptarea eficientă la un mediu. Pentru a se adapta eficient, organizațiile au nevoie de resurse, de capacități de utilizare a acestora, de cunoștințe despre lumea în care există, de noroc și de decizii bune. De obicei, acestea se confruntă cu concurența pentru resurse și cu incertitudini cu privire la viitor. Mulți dintre factorii care le determină soarta sunt în afara controlului lor, dar posibil nu toți. Populațiile de organizații și organizațiile individuale supraviețuiesc, în parte, probabil pentru că posedă inteligență adaptivă; dar supraviețuirea nu este în niciun caz asigurată. A doua componentă a inteligenței implică eleganța interpretărilor experiențelor de viață. Astfel de interpretări cuprind atât teorii ale istoriei, cât și filosofii ale sensului, dar depășesc aceste lucruri pentru a înțelege detaliile murdare ale existenței cotidiene. Interpretările decorează existența umană. Ele revendică o semnificație care este independentă de contribuția lor la o acțiune eficientă. O astfel de inteligență se mândrește cu contemplarea, înțelegerea și aprecierea vieții, nu doar cu controlul acesteia. --din Ambiguitățile experienței (The Ambiguities of Experience).

În cartea The Ambiguities of Experience, James G. March pune o întrebare înșelător de simplă: Care este, sau care ar trebui să fie, rolul experienței în crearea inteligenței, în special în organizații? Înțelepciunea populară trâmbițează importanța experienței și avertizează în același timp asupra neajunsurilor sale. Pe de o parte, experiența este descrisă ca fiind cel mai bun profesor. Pe de altă parte, experiența este descrisă ca fiind profesorul proștilor, al celor care nu pot sau nu doresc să învețe din cunoștințele acumulate sau din învățăturile experților. Dezacordul dintre aceste aforisme populare reflectă întrebări profunde cu privire la căutarea inteligenței umane prin învățarea din experiență, cu care se confruntă de mult timp filosofii și oamenii de știință din domeniul social. Această carte analizează problemele neașteptate cu care se confruntă organizațiile (și persoanele din cadrul acestora) atunci când se bazează pe experiență pentru a se adapta, a se îmbunătăți și a supraviețui.

În timp ce recunoaște puterea învățării din experiență și utilizarea extensivă a experienței ca bază pentru adaptare și pentru construirea de povești și modele ale istoriei, această carte examinează problemele legate de această învățare. March susține că, deși indivizii și organizațiile sunt dornice să obțină informații din experiență, deducțiile care decurg din această dorință sunt adesea greșite. Problemele constau parțial în erori ale modului în care gândesc oamenii, dar mai ales în proprietăți ale experienței care încurcă învățarea din aceasta. Experiența, concluzionează March, poate fi cel mai bun profesor, dar nu este un profesor deosebit de bun.