Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Ambiguitatea experienței de James G. March examinează rolul complex al experienței în crearea inteligenței în cadrul organizațiilor. Cartea contestă înțelepciunea convențională conform căreia experiența este întotdeauna cel mai bun profesor, subliniind limitările acesteia și necesitatea unei analize atente atunci când ne bazăm pe experiență pentru luarea deciziilor. Cartea oferă perspective profunde și încurajează cititorii să se gândească critic la valoarea experienței în contextele organizaționale.
Avantaje:Cartea este pătrunzătoare și provoacă la reflecție, încurajând cititorii să pună la îndoială convingerile convenționale cu privire la experiență. Ea prezintă un argument convingător conform căruia experiența are limite și nu ar trebui să fie singura bază pentru luarea deciziilor. Cititorii apreciază capacitatea lui March de a contesta miturile și de a complexifica înțelegerea vieții organizaționale. Se pune accentul pe aspectele existențiale și umaniste ale organizațiilor, ceea ce face ca lucrarea să fie satisfăcătoare pentru cei care caută profunzime.
Dezavantaje:Scrierea poate fi prolixă și poate fi uneori dificil de înțeles. Unii cititori consideră cartea o provocare, în special cei care preferă înțelepciunea convențională. Cartea este prezentată mai degrabă ca o colecție de meditații decât ca o expunere aprofundată, ceea ce ar putea să nu satisfacă toți cititorii. În ciuda intuițiilor sale, unele recenzii indică nemulțumirea față de calitatea scrierii.
(pe baza a 9 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
The Ambiguities of Experience
Conținutul cărții:
Prima componentă a inteligenței implică adaptarea eficientă la un mediu. Pentru a se adapta eficient, organizațiile au nevoie de resurse, de capacități de utilizare a acestora, de cunoștințe despre lumea în care există, de noroc și de decizii bune. De obicei, acestea se confruntă cu concurența pentru resurse și cu incertitudini cu privire la viitor. Mulți dintre factorii care le determină soarta sunt în afara controlului lor, dar posibil nu toți. Populațiile de organizații și organizațiile individuale supraviețuiesc, în parte, probabil pentru că posedă inteligență adaptivă; dar supraviețuirea nu este în niciun caz asigurată. A doua componentă a inteligenței implică eleganța interpretărilor experiențelor de viață. Astfel de interpretări cuprind atât teorii ale istoriei, cât și filosofii ale sensului, dar depășesc aceste lucruri pentru a înțelege detaliile murdare ale existenței cotidiene. Interpretările decorează existența umană. Ele revendică o semnificație care este independentă de contribuția lor la o acțiune eficientă. O astfel de inteligență se mândrește cu contemplarea, înțelegerea și aprecierea vieții, nu doar cu controlul acesteia. --din Ambiguitățile experienței (The Ambiguities of Experience).
În cartea The Ambiguities of Experience, James G. March pune o întrebare înșelător de simplă: Care este, sau care ar trebui să fie, rolul experienței în crearea inteligenței, în special în organizații? Înțelepciunea populară trâmbițează importanța experienței și avertizează în același timp asupra neajunsurilor sale. Pe de o parte, experiența este descrisă ca fiind cel mai bun profesor. Pe de altă parte, experiența este descrisă ca fiind profesorul proștilor, al celor care nu pot sau nu doresc să învețe din cunoștințele acumulate sau din învățăturile experților. Dezacordul dintre aceste aforisme populare reflectă întrebări profunde cu privire la căutarea inteligenței umane prin învățarea din experiență, cu care se confruntă de mult timp filosofii și oamenii de știință din domeniul social. Această carte analizează problemele neașteptate cu care se confruntă organizațiile (și persoanele din cadrul acestora) atunci când se bazează pe experiență pentru a se adapta, a se îmbunătăți și a supraviețui.
În timp ce recunoaște puterea învățării din experiență și utilizarea extensivă a experienței ca bază pentru adaptare și pentru construirea de povești și modele ale istoriei, această carte examinează problemele legate de această învățare. March susține că, deși indivizii și organizațiile sunt dornice să obțină informații din experiență, deducțiile care decurg din această dorință sunt adesea greșite. Problemele constau parțial în erori ale modului în care gândesc oamenii, dar mai ales în proprietăți ale experienței care încurcă învățarea din aceasta. Experiența, concluzionează March, poate fi cel mai bun profesor, dar nu este un profesor deosebit de bun.
