Antihristul: Tradus și Introdus de H. L. Mencken

Recenzii ale cititorilor

Cartea prezintă o critică coerentă și provocatoare a creștinismului din perspectiva lui Nietzsche, cu teme precum nihilismul, voința de putere și influența moralității creștine asupra societății. Recenzile variază de la aprecierea intuițiilor sale profunde la criticarea tonului și implicațiilor sale.

Mulți recenzenți au lăudat cartea pentru conținutul care îndeamnă la reflecție, coerența și capacitatea de a contesta convingerile existente. Critica lui Nietzsche este văzută ca o explorare necesară a rădăcinilor creștinismului, oferind claritate asupra impactului istoric și relevanței sale în prezent. Traducerea lui Mencken a fost, de asemenea, evidențiată pentru calitatea sa.

Unii recenzenți au remarcat tonul caustic al lui Nietzsche și disprețul perceput față de creștinism, care ar putea submina argumentele sale pentru unii cititori. Au existat plângeri cu privire la calitatea tipăririi cărții și la anumite pasaje care ar putea părea excesive. În plus, unii au considerat că conținutul ar putea fi dificil de digerat sau prea ambițios, ducând la confuzie.

(pe baza a 68 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Antichrist: Translated and Introduced by H. L. Mencken

Conținutul cărții:

Celebrul atac al lui Nietzsche asupra creștinismului și religiei consacrate este adus în fața cititorului în această superbă ediție a Antihristului, prezentată și tradusă de H. L.

Mencken. Tonul incendiar din Antihrist îl separă de majoritatea textelor filosofice apreciate; chiar și în comparație cu lucrările anterioare ale lui Nietzsche, tonul de indignare și convingere din spatele fiecărui argument prezentat este evident. Cartea prezintă argumentele și punctele sale de vedere într-un ritm amețitor, situându-se printre cele mai accesibile și cuprinzătoare lucrări de filosofie.

Antihristul cuprinde un total de șaizeci și două de capitole scurte, fiecare conținând un argument filosofic distinct sau un unghi de vedere asupra creștinismului, a religiei organizate și a celor care se dau drept credincioși, dar care, de fapt, nu sunt deloc așa. Nietzsche se opune categoric noțiunilor de moralitate și virtute creștină, prezentând cu vehemență argumentele privind redundanța și lipsa de necesitate a credinței în viața umană.