Așteptându-l pe Godot - O tragi-comedie în două acte

Recenzii ale cititorilor

Recenziile evidențiază o gamă largă de opinii cu privire la piesa „Așteptându-l pe Godot” și la diferitele sale producții, unii lăudând profunzimea și impactul piesei, în timp ce alții își exprimă dezamăgirea față de anumite ediții sau versiuni. Mulți au găsit piesa profundă și atemporală, în timp ce unii au avut probleme cu calitatea sau conținutul edițiilor pe care le-au primit.

⬤ Piesa este considerată o capodoperă și are un impact profund asupra publicului.
⬤ Interpretări puternice și înțelegere a temelor piesei în anumite producții.
⬤ Înregistrarea aduce piesa la viață cu o excelentă reprezentare a personajelor.
⬤ Este considerată inspiratoare și are diferite semnificații în diferite momente ale vieții.
⬤ Recenzile indică o stare bună a unor ediții.

⬤ Multe ediții nu conțin textul integral al piesei, ducând la dezamăgire.
⬤ Unele producții și înregistrări sunt criticate pentru că sunt învechite sau de proastă calitate.
⬤ Descrierile incorecte ale conținutului cărții provoacă confuzie.
⬤ Probleme legate de starea produselor primite, cum ar fi scrisul în cărți sau lipsa conținutului.
⬤ Nemulțumiri legate de serviciul clienți, în special în ceea ce privește rambursările și calitatea articolelor.

(pe baza a 140 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Waiting for Godot - A Tragicomedy in Two Acts

Conținutul cărții:

Subintitulată „O tragicomedie în două acte” și descrisă de celebrul critic irlandez Vivien Mercier drept o piesă în care „nimic nu se întâmplă, de două ori”, En attendant Godot a fost jucată pentru prima dată la Théâtre de Babylone din Paris în 1953. A fost tradusă în engleză de Samuel Beckett, iar Waiting for Godot a avut premiera la Arts Theatre din Londra în 1955.

„Mergeți și vedeți Așteptându-l pe Godot. În cel mai rău caz, veți descoperi o curiozitate, un trifoi cu patru foi, o lalea neagră; în cel mai bun caz, ceva ce va rămâne în siguranță într-un colț al minții voastre pentru tot restul vieții voastre”. Harold Hobson, 7 august 1955

'I-am spus că dacă prin Godot aș fi vrut să spun Dumnezeu, aș fi spus Dumnezeu, și nuGodot. Acest lucru a părut să-l dezamăgească foarte mult”. Samuel Beckett, 1955