Baron Von Steuben: Viața și moștenirea generalului prusac care a instruit armata continentală la Valley Forge în timpul Revoluției

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o prezentare concisă a contribuțiilor baronului von Steuben la Revoluția Americană, prezentându-l ca o figură centrală în transformarea miliției coloniale într-o armată disciplinată. Deși este apreciată pentru ușurința lecturii și perspicacitatea sa istorică, unii cititori consideră că îi lipsesc profunzimea și detaliile.

⬤ Foarte ușor de citit
⬤ ușor de înțeles
⬤ bună utilizare a surselor secundare
⬤ informativ cu privire la rolul lui von Steuben în Revoluția Americană
⬤ servește ca un bun companion pentru lucrări academice mai ample
⬤ oferă o reîmprospătare rapidă a cunoștințelor istorice.

⬤ Oarecum succintă și lipsită de profunzime
⬤ cititorii își doresc informații mai detaliate despre von Steuben
⬤ unii au considerat că biografia nu are impactul scontat.

(pe baza a 9 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Baron Von Steuben: The Life and Legacy of the Prussian General Who Drilled the Continental Army at Valley Forge During the Revolutionary

Conținutul cărții:

*Include imagini.

*Include relatări contemporane.

*Include resurse online și o bibliografie pentru lecturi suplimentare.

"Îi spui soldatului tău: "Fă asta" și el o face. Dar eu sunt obligat să îi spun americanului: "Iată de ce ar trebui să faci asta", iar el o face." - atribuită baronului von Steuben.

În momentul declanșării Războiului de Independență, confruntările militare dintre puterile mondiale deveniseră atât de frecvente, încât lupta a fost ridicată la rangul de artă fină, consumând o mare parte din timpul de antrenament al adolescenților și constituind o componentă importantă a economiei. Armamentul a fost dezvoltat la un nivel de calitate inaccesibil majorității nord-americanilor, iar aristocrații europeni au fost educați în domeniul mânuirii sabiei, cu accent pe sabie pentru uz militar. De asemenea, cavaleria, susținută de o tradiție de expertiză în mânuirea cailor și de luptă pe șa, era o forță de luptă în mare măsură inaccesibilă coloniștilor, ceea ce însemna că lupta pe cai era o practică nedezvoltată în cadrul noii armate continentale, iar armata americană nu înțelegea încă pe deplin valoarea unităților de cavalerie. Puțini maeștri ai sabiei aveau să ajungă în America de Nord la timp pentru război, iar muscheta americană tipică era mai degrabă o armă de vânătoare decât una militară. Chiar și infanteriștii știau puține despre disciplina militară europeană.

Din punct de vedere istoric, participarea germană este evidențiată de hessiani, soldați mercenari recrutați în companii întregi de către Marea Britanie, a cărei armată permanentă avea un număr relativ redus de membri atunci când a început Revoluția americană. Cu toate acestea, alți germani cunoscuți pentru măiestria lor în știința războiului s-au alăturat coloniilor, iar printre cei mai importanți contribuitori europeni la cauza americană s-a dovedit a fi un ofițer prusac de origine germană. Deși provenea dintr-un neam dubios, acesta s-a bucurat de titlul complet de baron Friedrich Wilhelm Rudolf Gerhard Augustin von Steuben, iar atunci când a ajuns să lupte în Revoluție, acreditările sale militare pretins strălucitoare nu au putut fi verificate cu exactitate de legăturile americane care au intrat în contact cu el. Ca și marchizul de Lafayette înaintea sa, von Steuben a ajuns în armata lui Washington prin recomandarea lui Benjamin Franklin, care spera să folosească numirile lor pentru a obține favoruri politice pe plan internațional. Mai mult decât atât, scrisorile trimise cu von Steuben în America au suferit astfel de îmbunătățiri de prestigiu și de glamour încât să încadreze introducerea sa ca o înșelătorie națională.

În ciuda atenției ezitante acordate de reprezentanții coloniilor biografiei sale, von Steuben ar fi putut contribui la victoria rebelilor mai mult decât orice altă prezență de pe continentul american. După un alt an dezamăgitor de înfrângeri în 1777, cei 11 000 de oameni ai lui Washington au intrat în cartierul de iarnă de la Valley Forge, în Pennsylvania, la aproximativ 30 de kilometri de Philadelphia ocupată. Armata sa se confruntase în mod repetat cu lipsa de disciplină și cu dezorganizarea cronică, iar Congresul a început să ia în considerare înlocuirea lui Washington, care era, pe bună dreptate, devastat. Înrăutățind lucrurile, iarna a fost neobișnuit de aspră, ducând la aproximativ 2.000 de decese în tabără din cauza bolilor. Gouverneur Morris îi va numi mai târziu pe soldații de la Valley Forge "scheletul unei armate... în stare goală, înfometată, fără sănătate, fără spirit".

Cu toate acestea, la Valley Forge, Washington și-a forjat cu adevărat armata, în special prin punerea în aplicare a unui program de antrenament mai riguros pentru trupele sale, condus de von Steuben, care luptase cu Frederick cel Mare. În ciuda faptului că vorbea puțin engleza, von Steuben a redactat un manual de instrucție în franceză și a prezidat personal exercițiile de antrenament și paradele militare. Cu ajutorul lui von Steuben, Armata Continentală a părăsit Valley Forge în primăvara anului 1778 ca o armată mai disciplinată ca niciodată, iar cele mai grave eșecuri ale lui Washington erau în urmă. Von Steuben va continua să servească în Armata Continentală până la sfârșitul războiului.