Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea explorează tema negației și implicațiile sale filosofice printr-o perspectivă istorică, concentrându-se pe filosofi semnificativi de la Aristotel până la Hegel. Ea conduce la o înțelegere a naturii negativității în gândire și existență, atrăgând cititorii interesați de conexiunile complexe dintre limbaj și filosofie. Cu toate acestea, unii critici o consideră lipsită de profunzime și semnificație.
Avantaje:⬤ Informativ și pătrunzător în ceea ce privește istoria ideilor.
⬤ Autorul este lăudat pentru sensibilitatea sa în reconstruirea argumentelor filosofice.
⬤ Oferă o perspectivă unică care leagă negarea de figuri precum Hegel și Kant.
⬤ Foarte ușor de citit și abordabil pentru cei nefamiliarizați cu jargonul filosofic complex.
⬤ Se implică în probleme contemporane legate de negare și identitate, făcând-o relevantă în prezent.
Dezavantaje:⬤ Poate părea lipsit de profunzime filosofică sau de inovație semnificativă.
⬤ Unii recenzenți consideră că ocupă un teritoriu superficial, fără a conduce la concluzii profunde.
⬤ Anumite excluderi istorice (de exemplu, referințe minime la Platon) pot slăbi exhaustivitatea.
⬤ Criticat pentru faptul că se concentrează prea mult asupra unor aspecte minore, fără a aborda probleme filosofice mai ample.
(pe baza a 2 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
No One's Ways: An Essay on Infinite Naming
Conținutul cărții:
De la Outis al lui Homer - "Nimeni" sau "Nimeni", "Nimeni" sau "Nimeni" - la "suflet", "spirit" și ceea ce nu poate fi numit.
Homer povestește cum, prins în peștera unui monstru, cu nimic altceva decât inteligența la care să apeleze, Ulise s-a salvat odată schimbându-și numele. Și-a spus Outis: "Nimeni" sau "Non-One", "Niciun Om" sau "Non-Om". Stratagema a fost un succes. Și-a orbit gazda barbară și a scăpat de ea, devenind anonim, pentru o vreme, chiar dacă purta un nume.
Filosofii nu au uitat niciodată lecția învățată de eroul antic. De la Aristotel și comentatorii săi în greacă, arabă, latină și limbi mai moderne, de la maeștrii școlilor medievale la Kant și numeroșii săi succesori, gânditorii au exploatat posibilitățile de a adăuga "non - " la numele omului. Aristotel este primul care scrie despre nume "indefinite" sau "infinite", exemplul său fiind "non-om". Kant apelează la astfel de termeni în teoria sa a judecății infinite, ilustrată de propoziția "sufletul este nemuritor". Astfel de afirmații joacă roluri majore în filosofiile lui Maimon, Fichte, Schelling, Hegel și Hermann Cohen. Ele sunt profund reinterpretate în secolul al XX-lea de gânditori atât de diferiți precum Carnap și Heidegger.
Reconstituind aventurile unei particule în filosofie, Daniel Heller-Roazen încearcă să arate cum o posibilitate gramaticală poate fi o incitare la gândire. Cu toate acestea, el trage și o lecție din exemplele persistente. Numele infinite ale filosofilor trimit toate la un singur subiect: noi. "Nonom" sau "suflet", "Spirit" sau "necondiționat", noi suntem ființe care ne numim și ne numim, mărturisind faptul că suntem, în toate sensurile, nenumiți.
