Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea „Echolalias” de Daniel Heller-Roazen explorează limbajul din perspectiva uitării și a pierderii, mai degrabă decât a achiziției, punând accentul pe multilingvism și pe complexitatea dezvoltării lingvistice. Cartea este lăudată pentru profunzimea intelectuală și referințele culturale, deși unii cititori o pot considera dificilă din cauza naturii sale academice.
Avantaje:⬤ Bogată în profunzime intelectuală și referințe culturale.
⬤ Oferă o perspectivă unică asupra limbajului, cu accent pe uitare și pierdere.
⬤ Atrage cititorul cu idei care îl fac să se gândească la achiziția limbajului și la multilingvism.
⬤ Bine organizat în 21 de capitole, permițând o lectură treptată.
Dezavantaje:⬤ Unele secțiuni pot fi prea erudite pentru cititorii generali.
⬤ Complexitatea referințelor poate fi o provocare pentru cei care nu sunt familiarizați cu mai multe limbi.
(pe baza a 6 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Echolalias: On the Forgetting of Language
Conținutul cărții:
O investigație filosofică de anvergură asupra persistenței și dispariției vorbirii, la nivel individual și în comunitățile lingvistice.
La fel cum vorbirea poate fi dobândită, la fel poate fi și pierdută. Vorbitorii pot uita cuvinte, fraze, chiar limbi întregi pe care le-au cunoscut cândva; în decursul timpului, popoarele, de asemenea, renunță la limbile care le-au aparținut cândva, pe măsură ce limbile dispar și fac loc altora care le urmează. În Echolalias, Daniel Heller-Roazen reflectă asupra multiplelor forme de uitare lingvistică, oferind o investigație filosofică de anvergură asupra persistenței și dispariției vorbirii. În douăzeci și unu de capitole scurte, el se mișcă printre cultura clasică, medievală și modernă, explorând interrelațiile dintre vorbire, scriere, memorie și uitare.
Pornind de la exemple din literatură, filosofie, lingvistică, teologie și psihanaliză, Heller-Roazen examinează punctele în care tranzitivitatea vorbirii a devenit o problemă în artele, disciplinele și științele în care limbajul joacă un rol important. Fie că subiectul este Ovidiu, Dante sau ficțiunea modernă, literatura arabă clasică sau nașterea limbii franceze, lingvistica structuralistă sau scrierile lui Freud despre afazie, Heller-Roazen analizează cu claritate, precizie și perspicacitate formele, efectele și consecințele finale ale uitării limbajului. În vorbire, susține el, distrugerea și construcția se dovedesc adesea inseparabile. Între popoare, dispariția unei limbi poate marca apariția alteia; între indivizi, experiența trecerii vorbirii poate sta la originea creației literare, filosofice și artistice.
De la glasul copilului la moștenirea de la Babel, de la limbile sfinte ale iudaismului și islamului la conceptul de limbă moartă și la semnificația politică a limbilor exilate și pe cale de dispariție astăzi, Echolalias trasează un itinerar filosofic elegant, erudit și original, invitându-ne să reflectăm într-un mod nou asupra naturii animalului vorbitor care uită.
