Ce ar trebui să facem cu creierul nostru?

Recenzii ale cititorilor

Cartea „Ce ar trebui să facem cu creierul nostru?” de Catherine Malabou prezintă o explorare profundă și captivantă a neuroștiinței prin prisma filosofiei, concentrându-se în special asupra conceptului de plasticitate. Malabou critică viziunile reducționiste din neuroștiințe și integrează dimensiunile estetice, etice și politice ale plasticității creierului, oferind o perspectivă nuanțată asupra capacităților creierului uman. În ciuda punctelor sale forte, unii cititori găsesc argumentele ei inconsistente sau reducționiste, iar textul poate fi complex de înțeles pe deplin.

⬤ Implicare profundă în neuroștiințe și filosofie.
⬤ Oferă o perspectivă unică asupra plasticității creierului, subliniind reziliența și creativitatea.
⬤ Critică interpretările reducționiste ale neuroștiinței.
⬤ Ridică întrebări importante despre interacțiunea dintre biologie și societate.
⬤ Accesibilă, dar provocatoare din punct de vedere intelectual; promovează dialogul în jurul problemelor contemporane.

⬤ Unii cititori consideră că argumentele sale privind reducționismul sunt inconsistente sau lipsite de claritate.
⬤ Ideile complexe pot fi greu de înțeles pentru unii.
⬤ Anumite afirmații despre neuroni sunt criticate ca fiind vagi sau neclare.
⬤ Textul poate părea învechit pe măsură ce evoluează evoluțiile recente din domeniul neuroștiințelor.
⬤ Unii cititori percep elemente de reducționism în explicațiile sale.

(pe baza a 5 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

What Should We Do with Our Brain?

Conținutul cărții:

Neuroștiințele recente, înlocuind vechiul model al creierului ca o sursă unică centralizată de control, au pus accentul pe "plasticitate", calitatea prin care creierul nostru se dezvoltă și se schimbă pe parcursul vieții noastre. Creierele noastre există ca produse istorice, dezvoltându-se în interacțiune cu ele însele și cu mediul înconjurător.

Prin urmare, există o linie subțire între organizarea sistemului nervos și organizarea politică și socială care condiționează și este condiționată de experiența umană. Privind cu atenție neuroștiințele contemporane, este greu să nu observăm că noul mod de a vorbi despre creier reflectă discursul de management al lumii capitaliste neoliberale în care trăim acum, cu discursul său despre descentralizare, rețele și flexibilitate. În mod conștient sau inconștient, știința nu poate decât să facă ecou lumii în care se desfășoară.

În lumea neoliberală, "plasticitatea" poate fi echivalată cu "flexibilitatea" - un termen care a devenit un cuvânt la modă în economia și teoria managementului. Creierul plastic ar reprezenta astfel doar un alt stil de putere, care, deși mai puțin centralizat, este tot un mijloc de control.

În această carte, Catherine Malabou dezvoltă un al doilea sens, mai radical, pentru plasticitate. Plasticitatea nu numai că permite creierului nostru să se adapteze la circumstanțele existente, ci deschide o marjă de libertate pentru a interveni, pentru a schimba aceste circumstanțe. O astfel de înțelegere deschide un nou aspect transformator al neuroștiințelor.

Insistând asupra acestei apropieri între neuroștiințe și științele sociale, Malabou aplică creierului fraza binecunoscută a lui Marx despre istorie: oamenii își fac singuri creierul, dar nu știu asta. Această carte este o chemare la o astfel de cunoaștere.