Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea „The New Wounded” de Catherine Malabou oferă o explorare profundă a traumei prin prisma neurologiei, psihanalizei și filosofiei, punând în discuție în special conceptele freudiene. În timp ce unii cititori aplaudă angajamentul pasionat și perspectivele teoretice ale autoarei, alții critică interpretarea lui Freud și complexitatea scrierii. Lucrarea ridică întrebări critice despre identitate, empatie și natura traumei, ceea ce o face o contribuție semnificativă, deși provocatoare, la teoria critică contemporană.
Avantaje:⬤ Examinarea pasionată și profund personală a traumei, în special în legătură cu boala Alzheimer.
⬤ Critică provocatoare a psihanalizei freudiene și introducerea de noi concepte precum „plasticitatea distructivă” și „cerebralitatea”.
⬤ Abordare empatică în discutarea experiențelor pacienților neurologici.
⬤ Oferă perspective filosofice bogate și solicită o reconsiderare a tratamentului pentru traume, încurajând progresele în domeniu.
Dezavantaje:⬤ Stilul de scriere este complex și provocator, ceea ce îl face dificil de abordat pentru începătorii în filosofie.
⬤ Interpretarea lui Freud este considerată defectuoasă de către unii critici, ceea ce duce la o lipsă de coerență a argumentelor.
⬤ Recenzile sugerează că poate fi dificil să extragi idei valoroase din proza densă plină de repetiții.
⬤ Unii cititori pun la îndoială aplicabilitatea concluziilor sale la contexte și populații mai largi.
(pe baza a 7 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
The New Wounded: From Neurosis to Brain Damage
Conținutul cărții:
Această carte utilizează o abordare filosofică a „noilor răniți” (pacienții cu leziuni cerebrale) pentru a pune în scenă o confruntare între psihanaliză și neurobiologia contemporană, axată pe problema traumei și a rănilor psihice. Astfel, se reevaluează creierul ca organ care nu este separat de viața psihică, ci mai degrabă în centrul acesteia.
„Noii răniți” suferă de răni psihice pe care psihanaliza tradițională, cu accentul său pe nevoia psihicului de a integra evenimentele în propria sa istorie, nu le poate înțelege sau vindeca. Ei sunt victime ale diferitelor leziuni sau atacuri cerebrale, inclusiv ale bolilor degenerative ale creierului, cum ar fi Parkinson și Alzheimer.
Modificările cauzate de leziunile cerebrale se manifestă frecvent printr-o metamorfoză fără precedent a identității pacientului. O persoană cu boala Alzheimer, de exemplu, nu este - sau nu numai - cineva care s-a „schimbat” sau a fost „modificat”, ci mai degrabă un subiect care a devenit altcineva.
Comportamentul subiecților care sunt victime ale unor „traume sociopolitice”, cum ar fi abuzurile, războaiele, atacurile teroriste sau agresiunile sexuale, prezintă asemănări izbitoare cu cel al subiecților care au suferit leziuni cerebrale. Astfel, în prezent, granița care separă trauma organică de trauma sociopolitică este din ce în ce mai poroasă.
Eliminând limitele care separă "neurobiologia" de "sociopatie", leziunile cerebrale tind, de asemenea, să estompeze granițele dintre istorie și natură. În același timp, arată că opresiunea politică ia astăzi înfățișarea unei lovituri traumatice lipsite de orice justificare. Avem astfel de-a face cu un amestec ciudat de natură și politică, în care politica ia înfățișarea naturii, iar natura dispare pentru a lua masca politicii.
