Noul rănit: De la nevroză la leziuni cerebrale

Recenzii ale cititorilor

Recenziile la cartea „Noul rănit” de Catherine Malabou reflectă o gamă variată de opinii cu privire la complexitatea, profunzimea și integrarea filosofiei și neurologiei. Cititorii apreciază argumentarea pasionată și examinarea critică a psihanalizei freudiene, în timp ce unii critică claritatea și coerența argumentelor prezentate. Lucrarea este considerată atât profundă, cât și provocatoare, adresându-se în principal celor care au cunoștințe prealabile de filosofie și psihanaliză contemporană.

⬤ O explorare profundă și pasionantă a traumei, integrând neurologia și psihanaliza.
⬤ Critică originală a teoriei freudiene, în special în ceea ce privește limitele acesteia în înțelegerea traumei.
⬤ Încurajează angajamentul critic față de implicațiile neuroștiințelor contemporane.
⬤ Bogat în conținut pentru profesioniștii care se ocupă de traume, boli mintale și îngrijire.

⬤ Limbajul și ideile complexe o fac dificil de înțeles pentru începătorii în filosofie.
⬤ Unii cititori consideră argumentele incoerente sau lipsite de clarificare.
⬤ Critici la adresa interpretării lui Freud de către autor, sugerând o simplificare excesivă sau o reprezentare greșită a teoriilor sale.
⬤ Punctele repetitive pot deturna din argumentul general.

(pe baza a 7 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The New Wounded: From Neurosis to Brain Damage

Conținutul cărții:

Această carte utilizează o abordare filosofică a "noilor răniți" (pacienții cu leziuni cerebrale) pentru a pune în scenă o confruntare între psihanaliză și neurobiologia contemporană, axată pe problema traumei și a rănilor psihice. Astfel, se reevaluează creierul ca organ care nu este separat de viața psihică, ci mai degrabă în centrul acesteia.

"Noii răniți" suferă de răni psihice pe care psihanaliza tradițională, cu accentul său pe nevoia psihicului de a integra evenimentele în propria sa istorie, nu le poate înțelege sau vindeca. Ei sunt victime ale diferitelor leziuni sau atacuri cerebrale, inclusiv ale bolilor degenerative ale creierului, cum ar fi Parkinson și Alzheimer.

Modificările cauzate de leziunile cerebrale se manifestă frecvent printr-o metamorfoză fără precedent a identității pacientului. O persoană cu boala Alzheimer, de exemplu, nu este - sau nu numai - cineva care s-a "schimbat" sau a fost "modificat", ci mai degrabă un subiect care a devenit altcineva.

Comportamentul subiecților care sunt victime ale unor "traume sociopolitice", cum ar fi abuzurile, războaiele, atacurile teroriste sau agresiunile sexuale, prezintă asemănări izbitoare cu cel al subiecților care au suferit leziuni cerebrale. Astfel, în prezent, granița care separă trauma organică de trauma sociopolitică este din ce în ce mai poroasă.

Eliminând limitele care separă "neurobiologia" de "sociopatie", leziunile cerebrale tind, de asemenea, să estompeze granițele dintre istorie și natură. În același timp, arată că opresiunea politică ia astăzi înfățișarea unei lovituri traumatice lipsite de orice justificare. Avem astfel de-a face cu un amestec ciudat de natură și politică, în care politica ia înfățișarea naturii, iar natura dispare pentru a lua masca politicii.