Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea a primit recenzii mixte, unii lăudându-i conținutul pătrunzător și contribuțiile poetice privind președinția Trump, în timp ce alții o critică pentru prejudecățile percepute și problemele legate de produsul fizic.
Avantaje:Mulți recenzenți consideră că această carte este o antologie excelentă care prezintă vocile unor poeți și scriitori proeminenți, oferind o reflecție convingătoare asupra haosului președinției Trump. Ei apreciază profunzimea emoțională și adevărul transmise prin poezie și eseuri.
Dezavantaje:Unii cititori au fost dezamăgiți de starea fizică a cărții la sosire, cum ar fi coperțile pătate. În plus, există critici cu privire la portretizarea președinției Trump, unii susținând că cartea este tendențioasă și nu este factuală, alegând să pună accentul pe o poveste cu care nu sunt de acord.
(pe baza a 4 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
What Saves Us: Poems of Empathy and Outrage in the Age of Trump
Conținutul cărții:
Aceasta este o antologie de poezii în epoca lui Trump - și mult mai mult decât Trump. Acestea sunt poezii care fie întruchipează, fie exprimă un sentiment de empatie sau indignare, atât înainte, cât și după alegerea sa, deoarece empatia îi lipsește președintelui și indignarea o provoacă.
Există aici o diversitate extraordinară de voci. Printre cei nouăzeci și trei de poeți prezenți se numără Elizabeth Alexander, Julia Alvarez, Richard Blanco, Carolyn Forch, Aracelis Girmay, Donald Hall, Juan Felipe Herrera, Yusef Komunyakaa, Naomi Shihab Nye, Marge Piercy, Robert Pinsky, Danez Smith, Patricia Smith, Brian Turner, Ocean Vuong, Bruce Weigl și Eleanor Wilner. Ei vorbesc despre imigranți persecutați și țapi ispășitori. Ei sunt martori ai violenței: brutalitatea poliției împotriva afro-americanilor, împușcăturile în masă într-o școală sau sinagogă, furia aplicată femeilor de pretutindeni. Ele mărturisesc sărăcia: chelnerița care supraviețuiește cu resturile de la restaurant, luptele unei profesoare într-un adăpost pentru mamele fără adăpost, medicul din camera de urgență care ascultă bătăile inimii pacienților săi. Există voci ale muncii, în fabrică și pe câmp. Există voci profetice, care ne imploră să ne imaginăm lumea pe care o vom lăsa în urmă în ruine dacă nu vorbim și nu acționăm.
Totuși, aceasta nu este doar o colecție de nemulțumiri. Poeții construiesc punți. Un poet intervine pentru a traduce în arabă la aeroport; altul se plimbă prin oraș și își vede trecutul de imigrant în prezentul de imigrant; altul declamă un manifest muzical după uraganul care i-a devastat insula; altul evocă o demonstrație în stradă, strigând într-un extaz de sfidare. Poeții reiau limbajul, rezistând corupției demagogice a cuvintelor însele. Ei afirmă umanitatea noastră comună în fața dezumanizării.
