Ceea ce face ca viața să merite trăită: Despre farmacologie

Recenzii ale cititorilor

Cartea prezintă idei complexe despre cultura contemporană și existența umană, fiind adesea descrisă ca fiind densă și necesitând un efort semnificativ pentru a fi înțeleasă. Deși proza poate fi provocatoare și încărcată cu un vocabular unic, cei dispuși să se implice profund în text o pot găsi satisfăcătoare și pătrunzătoare.

Oferă o analiză profundă a culturii contemporane și a consumerismului, îmbină eficient ideile filosofice și oferă o scriere poetică care îmbogățește experiența de lectură pentru cei care perseverează.

Cartea este dificil de citit din cauza limbajului său dens și complex, adesea descris drept „techno-babble postmodern”, ceea ce o face potențial neplăcută pentru unii cititori.

(pe baza a 3 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

What Makes Life Worth Living: On Pharmacology

Conținutul cărții:

În urma Primului Război Mondial, poetul Paul Val Ry a scris despre o "criză a spiritului", provocată de instrumentalizarea cunoașterii și de subordonarea distructivă a culturii față de profit. Evenimentele recente demonstrează prea clar că stocul de minte, sau de spirit, continuă să scadă. Economia este organizată în mod toxic în jurul urmăririi profitului pe termen scurt, susținută de o mass-media infantilizantă și abrutizantă. Tehnologiile publicitare ne solicită neîncetat atenția, reducându-ne la animale idioate, care nu mai sunt capabile să trăiască. Rata crescândă a bolilor psihice arată că viața fragilă a minții a ajuns la un punct de ruptură.

La baza acestor simptome multiple se află capitalismul de consum, care îi imiserizează sistematic pe cei pe care pretinde că îi eliberează. Întorcându-se la teoria lui Marx, Stiegler susține că consumerismul marchează o nouă etapă în istoria proletarizării. Nu mai este exploatată doar forța de muncă, împinsă sub limitele subzistenței, ci dorința care este caracteristică spiritului uman.

Leacul pentru această stare de rău trebuie găsit în ceea ce Stiegler numește o "farmacologie a spiritului". Aici, farmacologia nu are nimic de-a face cu suplimentele chimice dezvoltate de industria farmaceutică. Farmakon-ul, definit atât ca leac, cât și ca otravă, se referă la obiectele tehnice prin care ne deschidem către noi viitoruri, creând astfel spiritul care ne face umani. Referindu-se la o serie de figuri, de la Socrate, Simondon și Derrida la psihanalistul pentru copii Donald Winnicott, Stiegler arată că tehnica este atât cauza suferinței noastre, cât și ceea ce face ca viața să merite trăită.