Stări de șoc: Stupiditate și cunoaștere în secolul XXI

Recenzii ale cititorilor

Cartea prezintă o analiză profundă a problemelor contemporane legate de era digitală și memorie, susținută de vocea autoritară a lui Stiegler în filosofie. Cu toate acestea, cartea este criticată pentru lipsa de propuneri concrete și pentru jargonul filosofic excesiv care o face dificil de abordat.

⬤ Analiză excepțională a problemelor contemporane
⬤ stimulează dezbaterea
⬤ autorul este un filosof proeminent
⬤ critică eficient era digitală și erodarea memoriei.

⬤ Lipsă de detalii semnificative în prescripții
⬤ utilizarea excesivă a jargonului filosofic face textul aproape ilizibil
⬤ nu oferă propuneri concrete pentru depășirea capitalismului.

(pe baza a 2 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

States of Shock: Stupidity and Knowledge in the 21st Century

Conținutul cărții:

În 1944, Horkheimer și Adorno au avertizat că societatea industrială transformă rațiunea în raționalizare, iar Polanyi a avertizat asupra pericolelor pieței autoreglementate, dar astăzi, susține Stiegler, acest regres al rațiunii a condus la societăți dominate de nerezonabilitate, prostie și nebunie. Cu toate acestea, filosofia din a doua jumătate a secolului al XX-lea a abandonat critica economiei politice, iar poststructuralismul i-a lăsat pe moștenitorii acesteia neajutorați și dezarmați în fața domniei prostiei și a unei crize economice de proporții globale.

Noi teorii și concepte sunt necesare astăzi pentru a reflecta asupra acestor probleme. Gânditorii poststructuralismului Lyotard, Deleuze, Derrida trebuie recitiți, ca și sursele gândirii lor, Hegel și Marx. Dar trebuie să ținem cont și de critica lui Naomi Klein la adresa lui Milton Friedman și a Școlii de la Chicago, precum și de analiza sa asupra "doctrinei șocului". De fapt, susține Stiegler, o "stare de șoc" permanentă a prevalat de la începutul revoluției industriale, intensificată de distrugerea creativă generată de modelul consumerist. Rezultatul a fost un capitalism care distruge dorința și rațiunea și în care fiecare instituție este subminată, mai ales acele instituții care sunt produsele prin excelență ale Iluminismului - sistemul educațional și universitățile.

Printr-o critică puternică a gânditorilor de la Marx la Derrida, Stiegler dezvoltă noi arme conceptuale pentru a combate această distrugere. El susține că școlile și universitățile trebuie ele însele transformate: trebuie dezvoltate noi instituții educaționale atât pentru a ține cont de pericolele digitalizării și ale internetului, cât și pentru a ne permite să profităm de noile oportunități pe care acestea le pun la dispoziție.