Conferințele de la Nanjing: 2016-2019

Recenzii ale cititorilor

În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 5 voturi.

Titlul original:

Nanjing Lectures: 2016-2019

Conținutul cărții:

Filosoful francez Bernard Stiegler și-a început seria anuală de prelegeri la Universitatea Nanjing în 2016, oferind opt prelegeri pe an. Primii patru ani ai acestor prelegeri sunt incluși în acest volum și reprezintă o distilare a mișcării operei sale în această perioadă, precum și un angajament față de China într-un moment în care locul acesteia în întrebările privind viitorul global devine tot mai central.

Această mișcare și acest angajament sunt de fapt contopite, deoarece, începând cu 2014, întrebările lui Stiegler au fost din ce în ce mai preocupate de problemele globale, adică de gândirea așa-numitului Antropocen la un nivel profund și în raport cu eșecul filosofic de a lua în considerare consecințele multiple și chiar "cosmice" ale revoluției entropice și termodinamice. Prelegerile din primul an introduc aceste întrebări prin intermediul conceptului de societate automată al lui Stiegler și al întrebărilor tehnologice și speculative care apar din lucrările lui Heidegger și Marx. Prelegerile din 2017 încep cu decizia Oxford Dictionaries de a face din "post-adevăr" cuvântul anului, folosind acest lucru ca o oportunitate de a înțelege implicațiile pentru "istoria ființei", "istoria adevărului" și Gestell ale lui Heidegger, înainte de a intra într-o analiză lungă și originală a relației dintre Socrate și Platon (și a Greciei tragice în general) și a semnificației acesteia pentru istoria filosofiei occidentale.

Prelegerile din 2018 parcurg o cale de la bioputerea lui Foucault la psihoputere, la neuroputere și apoi la o critică a neuroeconomiei, realizată prin revizuirea de către Stiegler a relatării husserliene a retenției pentru a se concentra asupra legăturii ireductibile dintre memoria umană și memoria tehnologică, culminând cu reflecții asupra semnificației neurotehnologiei în capitalismul platformei. Prelegerile din 2019 introduc conceptul de hiper-materie ca fiind necesar pentru o epistemologie care scapă de capcana de a opune materialul și idealul, pentru a răspunde necesității unei noi critici a noțiunii de informație și a performativității tehnologice (din care legea lui Moore este și nu este un exemplu) într-o epocă în care biosfera a devenit o technosphere.