Coerciția ca tratament: o istorie critică a psihiatriei

Recenzii ale cititorilor

Cartea „Coercion as Cure” de Dr. Szasz prezintă o istorie critică a psihiatriei, subliniind provocările acesteia și perspectiva autorului asupra practicilor sale. În timp ce cartea a fost lăudată pentru cercetarea sa aprofundată, scrierea captivantă și perspectivele critice asupra industriei psihiatrice, unii cititori au criticat-o pentru lipsa de explicații logice ale opiniilor lui Szasz și au întâmpinat probleme cu formatul cărții.

Bine documentată, stil de scriere captivant, material organizat, include fapte istorice substanțiale, oferă o critică pătrunzătoare a psihiatriei și este considerată vitală pentru înțelegerea practicilor de sănătate mintală.

Cititorii o pot găsi grea și complexă, lipsită de explicații logice coerente ale opiniilor lui Szasz; unele exemplare au suferit de probleme de formatare, conținând puțin sau deloc conținut real.

(pe baza a 10 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Coercion as Cure: A Critical History of Psychiatry

Conținutul cărții:

Înțelegerea istoriei psihiatriei necesită o viziune exactă asupra funcției și scopului acesteia. În acest nou studiu provocator, Szasz contestă convingerile convenționale despre psihiatrie. El afirmă că, de fapt, psihiatrii nu sunt preocupați de diagnosticarea și tratarea bolilor de bună credință. Tradiția psihiatrică, așteptările sociale și legea arată clar că constrângerea este caracteristica determinantă a profesiei.

Psihiatrii pot "diagnostica" sau "trata" oamenii fără consimțământul lor sau chiar împotriva dorințelor lor clar exprimate, iar aceste intervenții psihiatrice involuntare sunt la fel de diferite precum sunt relațiile sexuale între adulți consimțitori și violența sexuală pe care o numim "viol". Dar ideea nu este doar diferența dintre psihiatria forțată și cea consensuală, ci contrastarea lor. Termenul "psihiatrie" ar trebui să se aplice uneia sau celeilalte, dar nu ambelor. Atât timp cât psihiatrii și societatea refuză să recunoască acest lucru, nu poate exista o istoriografie psihiatrică reală.

Caracterul coercitiv al psihiatriei a fost mai evident în trecut decât este acum. Atunci, nebunia era sinonimă cu inaptitudinea pentru libertate. Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, s-a dezvoltat un nou tip de relație psihiatrică, atunci când persoanele care se confruntau cu așa-numitele "simptome nervoase", căutau ajutor. Acest lucru a condus la o distincție între două tipuri de boli mintale: nevroze și psihoze. Persoanele care se plângeau de propriul lor comportament erau clasificate drept nevrotice, în timp ce persoanele despre al căror comportament se plângeau alții erau clasificate drept psihotice. Negarea legală, medicală, psihiatrică și socială a acestei simple distincții și a implicațiilor sale de mare amploare stă la baza castelului de cărți de joc care este psihiatria modernă. Coerciția ca tratament este cea mai importantă carte scrisă de Szasz de la cartea sa de referință Mitul bolilor mintale.