Colonizarea și decolonizarea Africii: Istoria și moștenirea imperialismului european pe continentul african

Recenzii ale cititorilor

În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 4 voturi.

Titlul original:

The Colonization and Decolonization of Africa: The History and Legacy of European Imperialism across the African Continent

Conținutul cărții:

*Include imagini.

*Include o bibliografie pentru lecturi suplimentare.

Istoria modernă a Africii a fost scrisă, până de curând, în numele raselor indigene, de către omul alb, care intrase cu forța pe continent în timpul unei faze deosebit de hubristice și dinamice a istoriei europene. În 1884, prințul Otto von Bismark, cancelarul german, a reunit plenipotențiarii tuturor marilor puteri ale Europei, pentru a aborda colonizarea Africii astfel încât să se evite provocarea unui război. Acest eveniment - cunoscut sub numele de Conferința de la Berlin din 1884-1885 - a galvanizat un fenomen care a ajuns să fie cunoscut sub numele de Lupta pentru Africa. Conferința a stabilit două reguli fundamentale pentru cucerirea Africii de către europeni. Prima dintre acestea a fost că nicio recunoaștere a anexării nu va fi acordată fără dovada unei ocupații practice, iar a doua, că o ocupație practică va fi considerată ilegală fără un apel formal la protecție făcut în numele unui teritoriu de către liderul său, un apel care trebuie să fie consemnat pe hârtie sub forma unui tratat juridic.

A început astfel o cursă, condusă în principal de interese comerciale europene sub forma unor societăți cu răspundere limitată, pentru a pătrunde în interiorul Africii și a-i curta liderii cu arme, bibelouri și alcool, iar după ce au obținut astfel marca sau sigiliul lor pe tratate false, au început să stabilească granițele viitoarelor colonii europene africane. Ușurința cu care s-a reușit acest lucru s-a datorat faptului că, în acel moment, conducerea tradițională africană era dezbinată, iar poporul abia își revenise după secole de contuzii provocate de comerțul cu sclavi. Prin urmare, uzurparea autorității, intimidarea unei societăți deja distruse și punerea unui lider împotriva celuilalt a fost o sarcină diplomatică atât de simplă, încât problema a fost rezolvată, în cea mai mare parte, în mai puțin de un deceniu.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, președintele Roosevelt și-a imaginat o lume postbelică foarte diferită de cea a omologului său britanic, Winston Churchill. Când el și Churchill s-au întâlnit la ceea ce a ajuns să fie cunoscută sub numele de Conferința Atlantică, solicitările lui Churchill privind forța de muncă și ajutorul SUA au fost acceptate, dar numai în condiții clare. Dacă Statele Unite urmau să vină în ajutorul Marii Britanii, acest lucru urma să fie făcut în scopul înfrângerii germanilor și japonezilor și nu pentru a sprijini instituțiile insuportabile ale imperiului. Marea Britanie și, prin extensie, Franța și Portugalia, singurii acționari europeni majori rămași în imperiul străin, ar trebui să se angajeze în decolonizare ca o condiție prealabilă de bază pentru o asistență americană substanțială.

Între timp, britanicii nu au fost singura putere europeană care a luat act de această evoluție. Francezii erau și ei o mare putere imperială care avea foarte mult de pierdut în urma unei schimbări atât de monumentale, însă viziunea lor asupra tablei de șah globale era oarecum diferită. Franța se afla sub ocupație germană, iar un armistițiu fusese semnat în numele națiunii franceze de către mareșalul Philippe P tain, dând astfel startul Franței de la Vichy. Între timp, la Londra, Charles de Gaulle, generalul francez cu spirit de luptă, a îndemnat la continuarea rezistenței, considerând că Franța continentală reprezintă doar o mică parte a tabloului. Franța era mult mai mult decât Franța. De Gaulle a înființat mișcarea Franceză Liberă în Marea Britanie, bazată pe loialitatea și controlul continuu al Franței Libere asupra majorității teritoriilor sale de peste mări. Mișcarea franceză liberă și armata franceză liberă și-au stabilit baza în Africa francofonă. Saga mișcării franceze libere va avea un impact asupra războiului atât în Africa de Nord, cât și în Europa, dar, mai ales, va servi la redefinirea radicală a viziunii franceze despre sine și despre relația sa cu teritoriile sale de peste mări. Cel mai important, va da tonul pentru un stil de decolonizare foarte diferit de cel britanic.

Această carte examinează istoria turbulentă a imperialismului în Africa și consecințele pe care le-a avut.