Conceptul de suprafață Riemann

Recenzii ale cititorilor

Cartea este o monografie clasică despre graficele funcțiilor complexe-analitice cu valori multiple, scrisă inițial de Hermann Weyl în 1913 și tradusă în engleză în 1955. Ea explorează relația dintre teoria funcțiilor complexe și geometria și topologia mulțimilor, cu accent pe suprafețele Riemann. Deși oferă un context istoric și definiții moderne, textul a fost lăudat pentru claritatea și relevanța sa pentru matematica contemporană, deși se remarcă faptul că cartea nu este potrivită pentru cei care caută un ghid practic pentru aplicații în relativitate sau în alte domenii.

Cartea are definiții și notații moderne care o fac ușor de înțeles, are o semnificație istorică în definirea unor mulțimi abstracte diferențiabile, este o bună introducere în topologia suprafețelor Riemann și este bine tipărită și legată. Sunt evidențiate contribuțiile creative ale lui Weyl la teoria funcțiilor complexe și la topologia mulțimilor.

Cartea este dificilă din punct de vedere matematic și s-ar putea să nu se potrivească începătorilor sau celor care nu au o bază matematică solidă. Ea nu acoperă mulțimile riemanniene sau aplicațiile practice din afara matematicii teoretice, iar unii cititori pot găsi ediția originală în limba germană dificil de citit.

(pe baza a 4 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Concept of a Riemann Surface

Conținutul cărții:

2014 Retipărire a ediției din 1955. Facsimil complet al ediției originale, nereprodus cu software de recunoaștere optică.

Retipărire a ediției a 3-a. Weyl a fost un matematician germano-american care, prin contribuțiile sale matematice extrem de variate, a servit ca o legătură între matematica pură și fizica teoretică, contribuind în special enorm la mecanica cuantică și teoria relativității. Hermann Weyl (1885-1955) a fost probabil cel mai important și, mai presus de toate, cel mai multifațetat dintre studenții lui David Hilbert.

Opera sa de o viață a cuprins discipline atât de variate precum teoria numerelor, analiza complexă, fizica matematică și geometria. Lucrarea sa de tinerețe „Conceptul de suprafață Riemann”, publicată în 1913 de Teubner, în Leipzig, a fost apreciată rapid ca o lucrare epocală, o lucrare care a exercitat o influență durabilă asupra mai multor ramuri ale matematicii.