Dispariția ritualurilor: O topologie a prezentului

Recenzii ale cititorilor

Cartea explorează echilibrul dintre muncă și joacă, semnificația ritualurilor și consecințele unei societăți tot mai obsedate de informație și productivitate. Ea provoacă o reflecție profundă asupra problemelor contemporane legate de identitate și autenticitate, pornind de la idei filosofice. În timp ce mulți cititori o consideră pătrunzătoare și stimulantă din punct de vedere intelectual, alții remarcă faptul că concizia și complexitatea textului pot fi frustrante și provocatoare, în special fără cunoștințe prealabile despre filosofii la care se face referire.

Cartea este lăudată pentru că este captivantă, profundă și provocatoare. Ea abordează probleme contemporane relevante privind echilibrul dintre joacă și muncă și semnificația ritualurilor. Cititorii au considerat-o o lectură valoroasă care încurajează reflecția profundă, iar mulți au apreciat stilul clar și riguros al lui Han. Este considerată o lucrare importantă care oferă o gândire adevărată și vie despre viața modernă.

Unii cititori au găsit cartea frustrantă din cauza conciziei sale și a presupunerii unui nivel ridicat de înțelegere filosofică din partea cititorului. Ea acoperă rapid subiecte istorice complexe, fără a oferi soluții clare. În plus, există plângeri cu privire la claritatea traducerii în limba engleză, pe care unii au considerat-o confuză.

(pe baza a 10 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Disappearance of Rituals: A Topology of the Present

Conținutul cărții:

Neoliberalismul nestingherit și forța inexorabilă a producției au produs o criză a comunității în secolul XXI: un cult narcisist al autenticității și o întoarcere în masă spre sine sunt printre patologiile generate de acesta. Suntem indivizi pe linia de plutire într-o societate atomizată, în care pierderea structurilor simbolice inerente comportamentelor rituale a condus la o dependență excesivă de contingent pentru orientarea identității.

Evitând nostalgia sacadată pentru ritualurile trecutului, Han oferă o genealogie a dispariției acestora ca mijloc de diagnosticare a patologiilor prezentului. El juxtapune o comunitate fără comunicare - în care intensitatea comunității în recunoașterea tăcută oferă structură și sens - cu comunicarea fără comunitate din zilele noastre, care elimină sentimentele colective și lasă indivizii expuși exploatării și manipulării de către psihopolitica neoliberală. Comunitatea care este invocată pretutindeni astăzi este o comunitate atrofiată și comoditizată, căreia îi lipsește puterea simbolică de a lega oamenii între ei. Pentru Han, doar practica reciprocă a recunoașterii, susținută de împărtășirea ritualică a simbolicului între membrii unei comunități, creează premisele obiectivității care ne permit să dăm sens timpului.

Această nouă carte a unuia dintre cei mai creativi teoreticieni culturali care scriu astăzi va fi de interes pentru un public larg.