Topologia violenței

Recenzii ale cititorilor

Cartea explorează diverse teorii privind violența, provenind de la o serie de gânditori, discutând interacțiunea dintre violența autoprovocată și structurile societale. Cartea prezintă o narațiune complexă, dar informativă, care este deopotrivă iluminatoare și provocatoare de citit, cu opinii diferite cu privire la accesibilitatea acesteia.

Cartea oferă o discuție cuprinzătoare asupra violenței, încorporând o gamă largă de gânditori și perspective. Ea prezintă idei complexe într-o manieră structurată, oferind gânduri finale puternice. Cititorii îi apreciază profunzimea și bogăția de informații furnizate, cu un stil de scriere clar.

Unii cititori consideră traducerea întortocheată și sintaxa dificil de parcurs, ceea ce duce la dificultăți de înțelegere. Tratarea depresiei ca fiind auto-provocată poate părea reductivă și acuzatoare, fără o distincție suficientă pentru problemele clinice de sănătate mintală, ceea ce poate îndepărta unii cititori.

(pe baza a 3 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Topology of Violence

Conținutul cărții:

Unul dintre cei mai citiți filosofi de astăzi analizează trecerea violenței de la vizibil la invizibil, de la negativitate la exces de pozitivitate.

Unele lucruri nu dispar niciodată - violența, de exemplu. Violența este omniprezentă și neîncetată, dar proteică, modificându-și forma exterioară în funcție de constelația socială în cauză. În Topologia violenței, filosoful Byung-Chul Han analizează trecerea violenței de la vizibil la invizibil, de la cel frontal la cel viral la cel autoprovocat, de la forța brută la forța mediată, de la real la virtual. Violența, ne spune Han, a trecut de la cea negativă - explozivă, masivă și marțială - la cea pozitivă, exercitată fără dușmănie sau dominare. Acest lucru, spune el, creează falsa impresie că violența a dispărut. Anonimizată, desubiectivizată, sistemică, violența se ascunde pentru că a devenit una cu societatea.

Han investighează mai întâi manifestările macrofizice ale violenței, care iau forma negativității - dezvoltându-se din tensiunea dintre sine și celălalt, interior și exterior, prieten și dușman. Aceste manifestări includ violența arhaică a sacrificiului și a sângelui, violența mitică a zeilor geloși și răzbunători, violența mortală a suveranului, violența nemiloasă a torturii, violența fără sânge a camerei de gazare, violența virală a terorismului și violența verbală a limbajului jignitor. El examinează apoi violența pozitivității - expresia unui exces de pozitivitate - care se manifestă prin realizări excesive, supraproducție, supracomunicare, hiperatenție și hiperactivitate. Violența pozitivității, avertizează Han, ar putea fi chiar mai dezastruoasă decât cea a negativității. Infecția, invazia și infiltrarea au făcut loc infarctului.