Drumul spre Wigan Pier

Recenzii ale cititorilor

The Road to Wigan Pier de George Orwell combină o relatare vie a condițiilor dure de viață și de muncă ale minerilor din Anglia anilor 1930 cu o explorare personală și filosofică a socialismului și a diferențelor de clasă. În timp ce prima parte oferă o investigație detaliată a luptelor minerilor, a doua parte prezintă reflecțiile lui Orwell asupra socialismului, ceea ce a dus la reacții mixte din partea cititorilor, care fie îi apreciază intuițiile, fie îi critică opiniile.

⬤ Descrieri vii și puternice ale realităților dure cu care se confruntă minerii.
⬤ Comentariu social pătrunzător asupra distincțiilor de clasă și a eșecurilor socialismului.
⬤ Un stil de scriere personal și captivant care reflectă experiențele lui Orwell.
⬤ Teme atemporale privind șomajul și structura socială care rezonează astăzi.
⬤ Considerată o lectură obligatorie pentru oricine este interesat de problemele sociale, istorie și gândire politică.

⬤ A doua parte a cărții poate părea amară sau deziluzionată, îndepărtându-i pe unii cititori.
⬤ Unele critici ale socialismului pot fi considerate prea dure sau nedrepte.
⬤ Versiunea Kindle este criticată pentru că este formatată prost și are defecte.
⬤ Câțiva cititori au considerat că prima parte este prea sumbră și greu de abordat emoțional.
⬤ Unii pot considera că argumentele lui Orwell sunt întortocheate sau contradictorii în ceea ce privește socialismul și fascismul.

(pe baza a 466 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Road to Wigan Pier

Conținutul cărții:

Înainte de a scrie distopia 1984 și alegoria Ferma animalelor, George Orwell a fost jurnalist și a realizat un reportaj despre clasa muncitoare din Anglia - o investigație care l-a determinat să analizeze socialismul democratic.

În anii 1930, Left Book Club, un grup socialist din Anglia, l-a trimis pe George Orwell să investigheze sărăcia și șomajul în masă din nordul industrial al Angliei. Odată ajuns acolo, a mers dincolo de solicitările clubului de carte, pentru a investiga și pe cei angajați.

Orwell a ales să trăiască la fel ca minerii de cărbune - dormind în locuințe mizerabile, având o dietă sărăcăcioasă, luptând pentru a hrăni o familie cu un salariu mizerabil și coborând în minele infernale și chinuitoare. Ceea ce a văzut Orwell i-a clarificat sentimentele față de socialism, iar în The Road to Wigan Pier, el spune cu subiect și predicat de ce socialismul, singurul remediu pentru condițiile șocante la care fusese martor, respingea "atât de mulți oameni normali și decenți. " "Codul lui Orwell era unul simplu, bazat pe adevăr și "decență" era important - și original - pentru că a insistat să aplice acest cod atât propriilor tovarăși socialiști, cât și dușmanului de clasă...

Este cel mai bun reportaj sociologic pe care îl cunosc. "--The New Yorker.