Duelul de-a lungul veacurilor

Titlul original:

Duelling Through the Ages

Conținutul cărții:

Lăsând la o parte gladiatorii romani și pistolarii din Vestul Sălbatic american, până în secolul al XIX-lea duelul a devenit domeniul exclusiv al nobilimii, al ofițerilor militari și al gentlemanilor, cu reguli adăugate pentru a se asigura că totul se desfășoară într-un mod corect și profesionist. Cuvântul „onoare” a devenit popular, deoarece acesta era motivul pentru care majoritatea bărbaților ar fi provocat un altul la duel. Această carte contestă această idee și se întreabă dacă era vorba despre onoare sau mai degrabă despre aroganță sau poziție socială?

De-a lungul timpului, regii, liderii și guvernele au adoptat reguli, decrete, edicte și legi care interziceau această practică, dar ea a continuat, chiar și atunci când dueliștii știau că pedeapsa pentru participarea la un astfel de eveniment putea fi propria moarte. Ultimul duel cu săbii cunoscut în Franța a avut loc la o reședință privată de lângă Paris, în 1967, între doi politicieni, Gaston Deferre și Rene Ribiere. Duelul s-a încheiat după ce Ribiere, care urma să se căsătorească a doua zi, a fost tăiat de două ori pe braț de Gaston.

Cartea analizează, de asemenea, unele dintre cele mai amuzante, neobișnuite și mai puțin așteptate modalități găsite de oameni pentru a-și desfășura duelurile, inclusiv aruncarea de bile de biliard unul în celălalt, dueluri în timp ce stăteau pe spatele elefanților și doi bărbați care au decis că diferendele lor ar trebui să fie soluționate la 800 de metri înălțime în cer, în baloane cu aer cald.

Cu toate eforturile depuse pentru a pune capăt duelurilor, clasele superioare ale societății britanice, în special, au rămas atașate de ideea de a-și putea apăra onoarea, ceea ce i-a determinat pe mulți dintre ei să recurgă la pugilism ca modalitate de a-și satisface disputele, oricât de ridicole ar părea astăzi.