Educația greșită a negrilor

Recenzii ale cititorilor

Cartea este foarte apreciată pentru că pune în lumină obstacolele istorice și contemporane cu care se confruntă comunitatea afro-americană. Cartea încurajează autoeducația și importanța înțelegerii propriei istorii pentru emancipare. Mulți cititori au considerat-o lămuritoare și relevantă, oferind informații valoroase despre educație, politică și identitate culturală. Cu toate acestea, unii au criticat stilul de scriere ca fiind complicat și au remarcat probleme legate de punctuație și lizibilitate, ceea ce a afectat experiența generală pentru unii cititori.

⬤ Luminoasă și informativă cu privire la istoria și educația afro-americană.
⬤ Încurajează autoeducația și gândirea critică.
⬤ Relevant pentru problemele contemporane cu care se confruntă comunitatea afro-americană.
⬤ Oferă referințe și perspective istorice valoroase.
⬤ Inspiră și motivează cititorii să se implice în comunitățile lor și să se autodepășească.

⬤ Unii menționează probleme legate de stilul de scriere, care este complicat și dificil de urmărit.
⬤ Punctuația și erorile gramaticale diminuează lizibilitatea.
⬤ Unele conținuturi pot părea învechite sau au fost discutate în alte surse, ducând la o percepție de redundanță.
⬤ Există o anumită confuzie cu privire la versiunea cărții, existând întrebări cu privire la autenticitatea sau originalitatea acesteia.

(pe baza a 544 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Mis-Education of the Negro

Conținutul cărții:

Cea mai influentă lucrare a "părintelui istoriei negrilor", care reflectă tradiția îndelungată de predare antirasistă inițiată de educatorii negri.

Un clasic Penguin

The Mis-education of the Negro (1933) este cea mai populară lucrare clasică de critică socială a negrilor a lui Woodson, bazându-se pe istorie, teorie și memorii. Ca elev și profesor, Woodson a fost martorul denaturării vieții negrilor în istoria și literatura predate în școli și universități. El a susținut că există o relație între aceste distorsiuni și violența care circumscrie viața negrilor în lumea materială, declarând: "Nu ar exista niciun linșaj dacă nu ar începe în sala de clasă". Obiectivul principal al lui Woodson a fost impactul pe care modurile dominante de școlarizare l-au avut asupra tinerilor de culoare. De la Emancipare și până în anii 1930, americanii albi au continuat să controleze dezvoltarea instituțională și ideologică a școlilor pentru negri, pe baza unui sistem de cunoștințe care întărea ideile de inferioritate a negrilor.

În întreaga țară, profesorii de culoare s-au organizat pentru a-și face programele mai relevante pentru elevi și au criticat omisiunea studioasă a vieții negrilor în programele formale, anticipând multe dintre ideile apărute în Mis-education două decenii mai târziu. Woodson scria că suprareprezentarea albilor și relatările despre realizările albilor în programele de învățământ prezentau o imagine exagerată a albilor și a importanței lor în istoria progresului uman. Aceste distorsiuni aveau puterea de a-i motiva pe elevii albi să realizeze și să aspire și de a-i demotiva pe elevii din rasele care au suferit sub mâna supremației albilor. Ele au cultivat o aspirație către albitate în rândul negrilor și/sau i-au determinat să își disprețuiască propria rasă pentru presupusa lipsă de realizări. Acesta a fost un proces sistematic de educație greșită, articulând un aspect al experienței Americii Negre pe care oamenii de știință de dinainte și de după Woodson l-au recunoscut și au lucrat pentru a-l contesta.

Woodson a susținut că elevii, profesorii și liderii trebuie să fie educați într-un mod responsabil față de experiențele și realitățile trăite de negri, atât în trecut, cât și în prezent. Având în vedere dezbaterile actuale privind predarea rasei în sălile de clasă din SUA, ideile asociate cu Educația greșită continuă să rezoneze astăzi.