Enchiridionul

Recenzii ale cititorilor

Enchiridion de Epictet oferă înțelepciune practică despre stoicism, subliniind importanța de a discerne ceea ce este sub controlul nostru și de a ne detașa de ceea ce nu este. Cititorii apreciază învățăturile sale directe și consideră că este un ghid valoros pentru a-și îmbunătăți viața. Cu toate acestea, unele traduceri sunt criticate pentru că sunt greu de urmărit sau pentru că le lipsește contextul suplimentar.

⬤ Oferă înțelepciune clară și practică pentru viața de zi cu zi.
⬤ Scrisă într-o manieră directă, făcând filozofia stoică accesibilă.
⬤ Oferă perspective valoroase în gestionarea emoțiilor și înțelegerea controlului.
⬤ Scurtă și poate fi citită rapid, permițând o revizitare ușoară.
⬤ Are o relevanță durabilă și învățături care rezonează cu cititorii moderni din diferite credințe.

⬤ Unele traduceri pot fi mai greu de urmărit și nu conțin materiale suplimentare.
⬤ Anumite tipărituri pot avea dimensiuni reduse și nu sunt ușor de transportat.
⬤ Există greșeli de scriere în unele ediții ebook.
⬤ Unii cititori au considerat-o prea scurtă și au dorit mai multe detalii despre filosofia stoică.

(pe baza a 64 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Enchiridion

Conținutul cărții:

Enchiridion sau Manualul lui Epictet este un scurt manual de sfaturi etice stoice compilat de Arrian, un discipol din secolul al II-lea al filosofului grec Epictet. Deși conținutul este în mare parte derivat din Discursurile lui Epictet, acesta nu este un rezumat al Discursurilor, ci mai degrabă o compilație de precepte practice.

Evitând metafizica, Arrian își concentrează atenția asupra activității lui Epictet care aplică filosofia la viața de zi cu zi. Astfel, cartea este un manual care arată calea de a obține libertatea mentală și fericirea în toate circumstanțele. Enchiridionul era cunoscut în lumea antică, iar în perioada medievală a fost adaptat special pentru a fi folosit în mănăstirile de limbă greacă.

În secolul al XV-lea a fost tradus în latină și apoi, odată cu apariția tiparului, în mai multe limbi europene. A atins apogeul popularității în secolul al XVII-lea, în paralel cu mișcarea neo-stoicismului.