Manual (Encheiridion)

Recenzii ale cititorilor

Recenziile reflectă o dihotomie între laudele aduse conținutului filosofic al operei lui Epictet și criticile aduse formatării și calității anumitor ediții. Cititorii au apreciat ideile despre stoicism, claritatea traducerii și relevanța cărții pentru provocările personale. Cu toate acestea, au fost exprimate îngrijorări cu privire la calitatea edițiilor fizice, inclusiv hârtie fragilă, greșeli de scriere și probleme cu paginile albe.

⬤ Traducere excelentă și clară a ideilor lui Epictet.
⬤ Oferă o perspectivă valoroasă asupra filosofiei stoice, aplicabilă în viața de zi cu zi.
⬤ Conține informații suplimentare și contexte utile.
⬤ Scurtă și ușor de citit, ceea ce o face accesibilă pentru cei care nu cunosc filosofia.
⬤ Mulți consideră conținutul ca fiind profund și schimbător pentru viață.

⬤ Calitatea slabă a unor ediții (de exemplu, hârtie fragilă, numeroase greșeli de tipar).
⬤ Unii cititori au avut probleme cu pagini lipsă sau pagini albe în exemplarele lor.
⬤ Câțiva recenzenți au considerat că interpretările sunt lipsite de profunzime sau coerență.
⬤ Preocupări legate de faptul că este comercializată în mod înșelător alături de alte ediții.

(pe baza a 47 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Handbook (The Encheiridion)

Conținutul cărții:

Din Introducere: „Filozofia stoică, al cărei reprezentant este Epictet (c. a.

d. 50-130), a început ca o mișcare recognoscibilă în jurul anului 300 î. Hr.

Fondatorul său a fost Zenon din Cytium (a nu se confunda cu Zenon din Elea, care a descoperit celebrele paradoxuri). Acesta s-a născut în Cipru în jurul anului 336 î.

Hr., însă întreaga sa activitate filosofică s-a desfășurat în Atena. Timp de peste 500 de ani, stoicismul a fost una dintre cele mai influente și fructuoase mișcări filosofice din lumea greco-romană. Lucrările primilor stoici au supraviețuit doar sub formă de citate fragmentare din alți autori, dar din Renaștere și până în secolul al XIX-lea, gândirea etică stoică a fost una dintre cele mai importante influențe antice asupra eticii europene, în special datorită descrierilor făcute de Cicero, prin intermediul lucrărilor care au supraviețuit ale stoicilor Seneca, Marcus Aurelius și, de asemenea, Epictetus - și, de asemenea, datorită efectului pe care l-a avut în antichitate și a continuat să îl aibă în secolul al XIX-lea asupra concepțiilor etice creștine.

În zilele noastre, un student universitar sau absolvent care învață despre filosofia antică în cadrul unui curs universitar ar putea auzi doar despre Platon și Aristotel, împreună poate cu presocraticii; dar în istoria gândirii și educației occidentale această situație este oarecum atipică, iar în majoritatea perioadelor un student comparabil ar fi învățat la fel de mult sau mai mult despre stoicism, precum și despre alte două mișcări filosofice antice majore, epicureismul și scepticismul. Totuși, în ciuda acestei lipse de cunoaștere explicită a filosofilor stoici și a operelor lor, majoritatea studenților vor recunoaște în Epictet diverse idei care le sunt familiare prin efectele lor asupra altor gânditori, în special Spinoza, din tradiția noastră intelectuală.”