Etica lui Spinoza

Recenzii ale cititorilor

Cartea conține o introducere excelentă de Clare Carlisle, care îmbunătățește înțelegerea cititorilor atât despre Spinoza, cât și despre George Eliot. În timp ce traducerea este lăudată pentru claritatea sa, unii recenzenți își exprimă îngrijorarea cu privire la modificările aduse traducerii originale a lui Eliot. În general, este recunoscută ca o resursă valoroasă pentru studierea Eticii lui Spinoza și a influenței sale asupra lui Eliot.

⬤ Introducere excelentă a lui Clare Carlisle care îmbunătățește înțelegerea lui Spinoza și Eliot.
⬤ Traducere clară și frumoasă a Eticii lui Spinoza de George Eliot.
⬤ Prezentare pătrunzătoare a gândirii lui Spinoza și a receptării sale istorice.
⬤ Cartea este în stare fizică excelentă.

⬤ Modificările aduse traducerii originale a lui Eliot sunt îngrijorătoare și pot diminua autenticitatea.
⬤ Nu toate modificările aduse traducerii sunt clar indicate, ceea ce face dificilă evaluarea impactului acestora.

(pe baza a 4 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Spinoza's Ethics

Conținutul cărții:

O ediție autoritară a traducerii elegante a lui George Eliot a celei mai mari opere filosofice a lui Spinoza

În 1856, Marian Evans și-a finalizat traducerea Eticii lui Benedict de Spinoza în timp ce locuia la Berlin cu filosoful și criticul George Henry Lewes. Aceasta ar fi devenit prima ediție în limba engleză a capodoperei controversate a lui Spinoza, însă traducerea a rămas nepublicată din cauza unei neînțelegeri între Lewes și editor. În cursul aceluiași an, Evans s-a îndreptat către scrisul de ficțiune, iar până în 1859 și-a publicat primul roman sub pseudonimul George Eliot. Această splendidă ediție pune traducerea Eticii lui Eliot la dispoziția cititorilor de astăzi, urmărind totodată angajamentul profund al lui Eliot față de Spinoza, atât înainte, cât și după ce a scris romanele care au consacrat-o drept unul dintre cei mai mari scriitori ai literaturii engleze.

Introducerea lui Clare Carlisle plasează Etica în contextul său din secolul al XVII-lea și explică principalele sale afirmații filosofice. Ea discută despre formarea intelectuală a lui George Eliot, interesul său pentru Spinoza, circumstanțele traducerii Eticii și influența ideilor lui Spinoza asupra operei sale literare. Carlisle arată cum s-a inspirat Eliot din ideile radicale ale lui Spinoza privind religia, etica și emoțiile umane și scoate la lumină afinități surprinzătoare între filosofia austeră a lui Spinoza și lumile ficționale bogate ale romanelor lui Eliot.

Această ediție autoritară demonstrează de ce traducerea lui George Eliot rămâne una dintre cele mai convingătoare și mai ascuțite redări filosofice ale textului latin al lui Spinoza. Ea include note care indică modificările aduse de Eliot manuscrisului său și care discută deciziile sale de traducere în paralel cu edițiile engleze mai recente.