Etica lui Spinoza

Recenzii ale cititorilor

În general, cartea prezintă o explorare atentă a eticii lui Spinoza prin traducerea lui George Eliot, îmbogățită de introducerea lămuritoare a lui Clare Carlisle. Cu toate acestea, unii cititori își exprimă nemulțumirea față de modificările aduse traducerii originale a lui Eliot.

Introducerea lui Clare Carlisle este foarte apreciată pentru profunzimea și înțelegerea atât a filosofiei lui Spinoza, cât și a tehnicilor literare ale lui Eliot. Traducerea în sine este considerată clară și frumoasă, făcând accesibile idei complexe. Cartea este, de asemenea, într-o stare fizică excelentă, ceea ce îi mulțumește pe cititori.

Unii cititori sunt frustrați de ediția modificată a traducerii lui Eliot, observând că modificările pot diminua claritatea și intenția inițială. Există preocupări legate de faptul că nu toate modificările sunt indicate în mod clar, ceea ce ar putea induce în eroare cititorii.

(pe baza a 4 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Spinoza's Ethics

Conținutul cărții:

O ediție autoritară a traducerii elegante a lui George Eliot a celei mai mari opere filosofice a lui Spinoza

În 1856, Marian Evans și-a finalizat traducerea Eticii lui Benedict de Spinoza în timp ce locuia la Berlin cu filosoful și criticul George Henry Lewes. Aceasta ar fi devenit prima ediție în limba engleză a capodoperei controversate a lui Spinoza, însă traducerea a rămas nepublicată din cauza unei neînțelegeri între Lewes și editor. În cursul aceluiași an, Evans s-a îndreptat către scrisul de ficțiune, iar până în 1859 și-a publicat primul roman sub pseudonimul George Eliot. Această splendidă ediție pune traducerea Eticii lui Eliot la dispoziția cititorilor de astăzi, urmărind totodată angajamentul profund al lui Eliot față de Spinoza, atât înainte, cât și după ce a scris romanele care au consacrat-o drept unul dintre cei mai mari scriitori ai literaturii engleze.

Introducerea lui Clare Carlisle plasează Etica în contextul său din secolul al XVII-lea și explică principalele sale afirmații filosofice. Ea discută despre formarea intelectuală a lui George Eliot, interesul său pentru Spinoza, circumstanțele traducerii Eticii și influența ideilor lui Spinoza asupra operei sale literare. Carlisle arată cum s-a inspirat Eliot din ideile radicale ale lui Spinoza privind religia, etica și emoțiile umane și scoate la lumină afinități surprinzătoare între filosofia austeră a lui Spinoza și lumile ficționale bogate ale romanelor lui Eliot.

Această ediție autoritară demonstrează de ce traducerea lui George Eliot rămâne una dintre cele mai convingătoare și mai ascuțite redări filosofice ale textului latin al lui Spinoza. Ea include note care indică modificările aduse de Eliot manuscrisului său și care discută deciziile sale de traducere în paralel cu edițiile engleze mai recente.