Falsul dublu: Seria a treia

Recenzii ale cititorilor

Cartea „Double Falsehood” a generat recenzii mixte, mulți lăudând ediția sa academică, notele de subsol și discuțiile în jurul paternității sale. Cu toate acestea, mai mulți critici au exprimat îndoieli puternice cu privire la autenticitatea sa ca operă shakespeariană, considerând-o inferioară ca calitate și coerență în comparație cu piesele consacrate ale Bardului.

Ediția Arden este bine editată, cu materiale critice ample și note istorice care îmbunătățesc experiența de lectură. Multe recenzii subliniază că textul este captivant și intrigant, cu ecouri ale stilului lui Shakespeare. Introducerea este lăudată în special pentru că oferă o prezentare cuprinzătoare a dezbaterilor privind paternitatea.

Există un scepticism semnificativ cu privire la atribuirea piesei lui Shakespeare. Mulți recenzenți susțin că limbajul, calitatea și intriga nu se ridică la standardele Bardului. Unii consideră că decizia Arden Shakespeare de a o publica sub numele lui Shakespeare este înșelătoare sau comercializată, ducând la dezamăgirea cititorilor care se așteaptă la calitatea shakespeariană.

(pe baza a 14 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Double Falsehood: Third Series

Conținutul cărții:

În decembrie 1727, o intrigantă piesă de teatru intitulată Double Falshood. Or, The Distrest Lovers a fost prezentată pentru producție de Lewis Theobald, care a publicat-o în ianuarie 1728, după o reprezentație de succes la Theatre Royal, Drury Lane, Londra.

Pe pagina de titlu a versiunii publicate se afirmă că piesa a fost "Scrisă inițial de W. SHAKESPEARE". Intriga dublei falsități este o versiune a poveștii lui Cardenio, care se regăsește în Don Quijote (1605) a lui Cervantes, tradusă de Thomas Shelton, publicată în 1612, deși în circulație mai devreme.

Documentele atestă existența unei piese de teatru, jucată cu siguranță în 1613, de John Fletcher și William Shakespeare, intitulată probabil Istoria lui Cardenio și presupusă a fi pierdută. Publicul din 1727 ar fi recunoscut cu siguranță situații scenice și structuri și modele dramatice care amintesc de cele din piesele canonice ale lui Shakespeare, precum și multe ecouri lingvistice.

Această intrigantă și complexă istorie textuală și de spectacol este explorată și dezbătută în amănunt în această ediție complet adnotată, incluzând opiniile altor mari cercetători ai lui Shakespeare. Introducerea ilustrată oferă o imagine de ansamblu cuprinzătoare a dezbaterilor și opiniilor din jurul piesei, iar textul este complet adnotat cu note de comentarii detaliate, ca în orice ediție Arden.