Fericire, moarte și restul vieții

Recenzii ale cititorilor

Cartea prezintă un amestec de filosofie și psihanaliză, concentrându-se în special pe lucrările lui Aristotel și Freud. În timp ce mulți cititori o consideră captivantă și provocatoare, alții o critică pentru proza sa obscură și pentru lipsa de idei noi. Ea oferă o examinare a existenței umane lipsite de principii ultime și o critică a opiniilor lui Aristotel și Freud, deși unii consideră că aceste critici nu oferă o alternativă solidă.

Conținut intelectual captivant, proză clară, informativă, accesibilă pentru cititorii profani, critici interesante ale lui Aristotel și Freud și o perspectivă intrigantă asupra existenței umane fără principii supreme.

Proză obscură care poate fi dificil de urmărit, unii consideră că concluziile sunt banale și lipsite de profunzime, se percepe o dependență excesivă de notele de subsol și un sentiment că nu oferă noi perspective.

(pe baza a 10 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Happiness, Death, and the Remainder of Life

Conținutul cărții:

Despărțiți de milenii, Aristotel și Sigmund Freud ne-au oferit imagini disparate, dar convingătoare ale condiției umane.

Dar dacă, împreună cu Jonathan Lear, analizăm încercările acestor gânditori de a explica comportamentul uman în termenii unui principiu superior - fie el fericirea sau moartea - imaginile se destramă. Aristotel a încercat să fundamenteze viața etică în căutarea fericirii de către om, însă el nu a înțeles ce este fericirea mai bine decât noi.

Fericirea a devenit un mijloc enigmatic, întotdeauna de neatins, de a seduce omenirea să trăiască o viață etică. Freud nu s-a descurcat mai bine atunci când a încercat să fundamenteze eforturile, agresivitatea și distructivitatea umană în impulsul morții, la fel ca Aristotel care atribuie un scop acolo unde nu există. Niciun principiu general nu poate ghida sau guverna „restul vieții”, în care inconștientul nostru inerent perturbator se mișcă în pauze și viraje pentru a ne afecta cine și cum suntem.

Lear expune această tendință de autodistrugere pentru ceea ce este: o deschidere, o oportunitate pentru noi posibilități. Perspectivele sale au consecințe profunde nu numai pentru analiză, ci și pentru înțelegerea noastră asupra civilizației și a nemulțumirii sale.