Filosofia istoriei

Recenzii ale cititorilor

Cartea, „Filosofia istoriei” a lui Hegel, stârnește reacții mixte din partea cititorilor. În timp ce unii îi laudă narațiunea ambițioasă și conceptele pătrunzătoare despre istorie și libertate, alții o critică pentru că este densă, greu de înțeles și, uneori, insensibilă din punct de vedere rasial. Calitatea variabilă a conținutului între capitole adaugă, de asemenea, la ambivalență.

⬤ Perspective excelente asupra istoriei și filosofiei
⬤ încercare ambițioasă de a împleti istoria omenirii într-o singură narațiune
⬤ anumite secțiuni sunt absolut geniale, în special despre libertate și necesitate
⬤ secțiuni ușor de citit
⬤ cuprinzătoare, cu atractivitate intelectuală
⬤ încurajează continuarea cercetărilor
⬤ o bună introducere la ideile lui Hegel.

⬤ Unele părți ale cărții pot fi considerate rasiste
⬤ calitate inconsecventă între secțiuni, unele fiind plictisitoare sau greu de judecat
⬤ lectură densă și solicitantă
⬤ introducere abstractă
⬤ nu este accesibilă sau clară pentru toți cititorii
⬤ puțin pedantă
⬤ considerată foarte teoretică și nu ușor de înțeles.

(pe baza a 41 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Philosophy of History

Conținutul cărții:

Hegel a scris acest clasic ca introducere la o serie de prelegeri despre "filosofia istoriei" - un concept nou la începutul secolului al XIX-lea.

Cu această lucrare, el a creat istoria filosofiei ca studiu științific. El dezvăluie teoria filosofică ca nefiind nici un accident, nici o construcție artificială, ci ca un exemplar al epocii sale, modelat de antecedentele sale și de circumstanțele contemporane și servind drept model pentru viitor.

Autorul însuși pare să fi considerat această carte drept o introducere populară la întreaga sa filosofie și rămâne cea mai lizibilă și accesibilă dintre toate scrierile sale filosofice. Evitând metodele istoriei originale (scrisă în timpul perioadei în cauză) și ale istoriei reflexive (scrisă după ce perioada a trecut), Hegel îmbrățișează istoria filosofică, care utilizează gândirea filosofică a priori pentru a interpreta istoria ca un proces rațional. Rațiunea guvernează istoria, afirmă el, prin libertatea sa infinită (fiind autosuficientă, ea nu depinde de nimic în afara propriilor legi și concluzii) și prin puterea sa (prin care își formează propriile legi).

Hegel susține că întreaga istorie este cauzată și ghidată de un proces rațional, iar planul aparent incognoscibil al lui Dumnezeu este făcut inteligibil prin filosofie. Ideea că rațiunea guvernează lumea, concluzionează el, este atât necesară pentru practica istoriei filosofice, cât și o concluzie desprinsă din această practică.