Furia și timpul: O investigație psihopolitică

Recenzii ale cititorilor

Cartea a stârnit comentarii mixte, unii cititori considerând-o o explorare pătrunzătoare a furiei umane, în timp ce alții critică fundamentele sale teoretice și concluziile autorului. Cartea contestă teoriile moderne ale relațiilor internaționale prin accentuarea rolului furiei în istorie și politică, însă mulți consideră că nu abordează în mod adecvat complexitatea și implicațiile unei astfel de forțe.

⬤ Analiză importantă și originală a furiei ca motiv în comportamentul uman și în evenimentele istorice.
⬤ Prezintă o perspectivă unică asupra modului în care furia este adesea neglijată în teoriile politicii și ale societății.
⬤ Oferă o perspectivă valoroasă asupra intersecției furiei cu diverse ideologii și mișcări politice.
⬤ Stil de scriere accesibil, util atât pentru cercetătorii avansați, cât și pentru cititorii generali.

⬤ Cadru teoretic contestat; unii susțin că furia nu poate fi tratată ca un activ „bancabil”.
⬤ Mulți cititori consideră că concluziile sunt prea simpliste sau nerealiste, în special în ceea ce privește sugestia de soluții la problemele complexe legate de furie.
⬤ Critici la adresa opiniilor disprețuitoare ale autorului față de teoriile marxiste și de stânga, pe care unii le consideră greșite sau elitiste.
⬤ Lipsa unui index cuprinzător este văzută ca o deficiență gravă în utilizarea cărții.

(pe baza a 9 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Rage and Time: A Psychopolitical Investigation

Conținutul cărții:

În timp ce civilizațiile antice venerau emoțiile puternice, active, societățile moderne au favorizat atitudini mai pașnice, în special în cadrul procesului democratic.

Am uitat în mare parte lupta pentru a folosi thymos, partea sufletului care, după Platon, conține spiritul, mândria și indignarea. Mai degrabă, creștinismul și psihanaliza au promovat înțelegerea reciprocă pentru a depăși conflictul.

Prin exemple unice, Peter Sloterdijk, preeminentul postumanist, susține exact contrariul, arătând cum istoria civilizației occidentale poate fi citită ca o suprimare și o întoarcere a furiei. Prin reinterpretarea Iliadei, a romanului Contele de Monte Cristo al lui Alexandre Dumas și a recentelor revolte politice islamice din Paris, Sloterdijk dovedește falsitatea conform căreia furia este o emoție care poate fi controlată. Terorismul global și frustrările economice au făcut ca emoțiile puternice să reapară în mod vizibil, iar consecințele izbucnirilor violente vor determina relațiile internaționale pentru deceniile următoare.

Pentru a răspunde mai bine furiei și complexității sale, Sloterdijk se desprinde cu îndrăzneală de dogmele înrădăcinate și construiește o nouă teorie pentru confruntarea cu conflictele. Abordarea sa recunoaște și respectă locul potrivit al furiei și îl canalizează într-o luptă politică productivă.