În lumea interioară a capitalului: Pentru o teorie filosofică a globalizării

Recenzii ale cititorilor

Cartea „În lumea interioară a capitalului” de Peter Sloterdijk prezintă o analiză complexă a capitalismului și a globalizării, provocând cititorii să își reconsidere ipotezele cu privire la dezvoltarea societății. Deși este densă și bogată din punct de vedere filosofic, reacțiile la această carte variază foarte mult - de la cei care au găsit-o satisfăcătoare și provocatoare la alții care au considerat-o autoindulgentă și prea greu de înțeles.

Cartea este lăudată pentru analiza sa profundă și scriitura frumoasă. Cititorii o consideră provocatoare, în special în ceea ce privește contestarea convențiilor populare ale globalizării. Mulți apreciază profunzimea intelectuală și încurajarea de a reevalua ipotezele existente cu privire la sistemul economic. Umorul și complexitatea argumentării sunt, de asemenea, remarcate pozitiv.

Criticile cărții includ natura sa densă și provocatoare, care o poate face inaccesibilă pentru unii cititori. Mai mulți recenzenți menționează aroganța percepută a autorului și stilul autoindulgent de scriere ca fiind nefolositoare. Există plângeri conform cărora cartea se poate baza prea mult pe referințe obscure și limbaj filosofic, ceea ce o face dificil de urmărit. Unii au considerat că oferă puțină valoare concretă în comparație cu alte lucrări despre capitalism.

(pe baza a 11 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

In the World Interior of Capital: For a Philosophical Theory of Globalization

Conținutul cărții:

Arătând combinația distinctivă de narațiune și filosofie pentru care este bine cunoscut, această nouă carte a lui Peter Sloterdijk dezvoltă o descriere radical nouă a globalizării la începutul secolului XXI.

Autorul ia în serios consecințele istorice și filosofice ale noțiunii de pământ ca glob, ajungând la teza că ceea ce este lăudat sau criticat drept globalizare este de fapt faza finală a unui proces care a început cu prima circumnavigație a pământului și că se pot distinge deja elemente ale unei noi ere dincolo de globalizare. În faza finală a globalizării, sistemul mondial și-a încheiat dezvoltarea și, ca sistem capitalist, a ajuns să determine toate condițiile de viață.

Sloterdijk consideră Crystal Palace din Londra, locul primei expoziții mondiale din 1851, drept cea mai expresivă metaforă pentru această situație. Palatul demonstrează exclusivitatea inevitabilă a globalizării ca construcție a unei structuri de confort, adică stabilirea și extinderea unui interior mondial ale cărui granițe sunt invizibile, dar practic insurmontabile din exterior, și care este locuit de un miliard și jumătate de câștigători ai globalizării; de trei ori mai mulți rămân în picioare în fața ușii.