Hellenism in Byzantium: Transformările identității grecești și receptarea tradiției clasice: The Transformations of Greek Identity and the Reception of the Classical Tradition

Recenzii ale cititorilor

Cartea „Hellenism in Byzantium” de Anthony Kaldellis oferă o nouă perspectivă asupra identității bizantine, subliniind identitatea romană a bizantinilor și explorând în același timp relația acestora cu cultura elenă. Cartea contestă narațiunile tradiționale din jurul așa-numitului „Imperiu Bizantin” și oferă o perspectivă detaliată asupra dinamicii culturale în joc în epoca medievală.

Cartea prezintă o interpretare revoluționară a identității bizantine, concentrându-se pe moștenirea romană a bizantinilor. Cartea este bine scrisă, captivantă și acoperă un interval istoric larg, făcând accesibile idei complexe. În plus, Kaldellis oferă o perspectivă valoroasă asupra culturii elenistice în cadrul societății bizantine, abordând aspecte ignorate anterior ale relației sale cu ideile clasice. Argumentele sunt provocatoare și pun în discuție concepții greșite de lungă durată despre istoria bizantină.

Ediția paperback este prost fabricată, cu defecte vizibile care îi afectează calitatea, ceea ce diminuează experiența de lectură. De asemenea, unii cititori ar putea considera că accentul pus de Kaldellis pe elenism trece cu vederea rolul dominant al creștinismului în societatea bizantină, deoarece tratarea Bisericii pare subsidiară. În plus, stilul academic detaliat poate să nu placă tuturor cititorilor ocazionali.

(pe baza a 5 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Hellenism in Byzantium: The Transformations of Greek Identity and the Reception of the Classical Tradition

Conținutul cărții:

Acest text a fost primul studiu sistematic a ceea ce însemna să fii "grec" în antichitatea târzie și în Bizanț, o identitate care putea deveni alternativ națională, religioasă, filosofică sau culturală.

Prin lecturi atente ale surselor, profesorul Kaldellis analizează spațiul ocupat de elenism în fiecare perioadă, dezbaterile mai ample în care a fost implicat și cauzele istorice ale transformărilor sale succesive. Prima secțiune (100-400) arată cum romanizarea și creștinarea au dus la abandonarea elenismului ca etichetă națională și la restrângerea acestuia la un sens religios negativ și la unul cultural pozitiv, deși rarefiat.

Cea de-a doua (1000-1300) arată cum elenismul a fost reînviat în Bizanț și a contribuit la evoluția culturii sale. Discuția analizează îndeaproape receptarea tradiției clasice, care a fost motivul pentru care elenismul a fost întotdeauna de dorit și periculos în societatea creștină, și prezintă un nou model de înțelegere a civilizației bizantine.