Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea oferă o analiză convingătoare a Primăverii arabe, pledând pentru o reevaluare care să nu o privească ca pe o succesiune de revoluții eșuate. Ea subliniază agenția politică a popoarelor arabe, concentrându-se în special pe Tunisia și Egipt, criticând în același timp impactul influențelor externe, în special în contextul Siriei.
Avantaje:Cartea oferă o perspectivă detaliată asupra politicii din Orientul Mijlociu, în special asupra Primăverii arabe. Ea prezintă cu tărie argumentele pentru agenția politică în rândul arabilor, în special în Egipt și Tunisia. Mulți cititori au considerat perspectivele lămuritoare și au apreciat profunzimea analizei privind acțiunile colective în mai multe țări.
Dezavantaje:Criticii subliniază capitolul slab despre Siria, observând subestimarea de către Feldman a influenței SUA asupra conflictului sirian. În plus, unii recenzenți au considerat că afirmațiile sale cu privire la sfârșitul panarabismului sunt nefondate și insuficient discutate, ceea ce a diminuat argumentul general.
(pe baza a 3 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
The Arab Winter: A Tragedy
Conținutul cărții:
A New York Times Book ReviewAlegerea editorilor
De ce înțelepciunea convențională despre primăvara arabă este greșită
Primăvara arabă a promis să pună capăt dictaturii și să aducă autoguvernarea pentru oamenii din Orientul Mijlociu. Cu toate acestea, pretutindeni, cu excepția Tunisiei, ea a condus fie la o nouă dictatură, fie la război civil, fie la teroare extremistă, fie la toate trei. În The Arab Winter, Noah Feldman susține că primăvara arabă nu a fost totuși un eșec total, cu atât mai puțin unul inevitabil. Mai degrabă, a fost o serie nobilă și tragică de evenimente în care, pentru prima dată în istoria recentă a Orientului Mijlociu, popoarele vorbitoare de limbă arabă au întreprins acțiuni politice libere și colective în încercarea lor de a obține autodeterminarea.
Concentrându-se pe revoluția și contrarevoluția egipteană, războiul civil sirian, ascensiunea și căderea ISIS în Siria și Irak și lupta tunisiană pentru constituționalismul islamic, Feldman oferă o prezentare originală a consecințelor politice ale Primăverii arabe, inclusiv reafirmarea identității pan-arabe, devastarea naționalismelor arabe și moartea islamului politic odată cu prăbușirea ISIS. De asemenea, el îi contestă pe comentatorii care spun că Primăvara arabă nu a fost niciodată cu adevărat transformatoare, că autodeterminarea populară arabă a fost un miraj și chiar că arabii sau musulmanii sunt mai puțin capabili de democrație decât alte popoare.
Mai presus de toate, Iarna arabă arată că nu trebuie să lăsăm rezultatul tragic al Primăverii arabe să mascheze valoarea umană inerentă a acesteia. Oameni ale căror vieți politice au fost determinate din exterior au încercat, și pentru o vreme au reușit, să facă politică pentru ei înșiși. Faptul că acest lucru nu a dus la o democrație constituțională sau la o viață mai bună pentru majoritatea celor afectați nu înseamnă că efortul nu a contat. Dimpotrivă, este important pentru istorie - și este important pentru viitor.
