Infrathin: Un experiment în micropoetică

Recenzii ale cititorilor

În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 10 voturi.

Titlul original:

Infrathin: An Experiment in Micropoetics

Conținutul cărții:

Apreciatul critic literar Marjorie Perloff reconsideră natura poeticului, examinând componentele sale vizuale, gramaticale și sonore.

„Infrathin” a fost numele jucăuș al lui Marcel Duchamp pentru cea mai mică nuanță de diferență: cea dintre raportul unei împușcături și aspectul găurii de glonț, sau între două obiecte dintr-o serie făcute din același mulaj. „Eat” nu este același lucru cu «ate». Poezia, sugerează Marjorie Perloff, poate fi înțeleasă cel mai bine ca limbajul infrathinului. Pentru că în poezie, fie în versuri, fie în proză, cuvintele și frazele care sunt aparent fără legătură în discursul obișnuit sunt realiniate prin intermediul sunetului, al aspectului vizual, al etimologiei, al gramaticii și al construcției, astfel încât să „le facă noi”.

În „micropoezia” sa revizionistă, Perloff se bazează în primul rând pe poeții moderniști majori, de la Stein și Yeats la Beckett, sugerând că accentul obișnuit pus pe „despre” acest poem sau acel poem nu face dreptate posibilităților sale infrathinice. De la „Wanderer's Night Song” (Cântecul de noapte al rătăcitorului) de opt versuri al lui Goethe, la cele Patru cvartete ale lui Eliot, la lirica minimalistă a lui Rae Armantrout, Infrathin este conceput pentru a ne provoca obiceiurile actuale de lectură și pentru a răspunde la întrebarea centrală: ce anume face ca poezia să fie poezie?